A fost odata ca niciodata...

... o fata. Care s-a sucit, s-a invartit, si dupa ce s-a uitat luuung in stanga, luuung in dreapta, si mai luuuuung inapoi, a decis ca, pentru ca sa mearga inainte, are nevoie de o serie cu totul si cu totul noua de calificari, stiinte si simtaminte.

Asa ca a pus mana si s-a intors la scoala, hotarand sa cresca intr-o directie noua, ca si cum cea in care crescuse pana acum nu conta, nu i se mai potrivea, si pe care de fapt o pusese intr-o ladita a sufletului undeva departe, ca pe o haina veche ce ti-a tinut de cald atata amar de ani si de care nu te induri sa te desparti, dar de care nu mai ai nevoie, care te strange pe la umeri si care s-a desirat la coate.

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa, urmand sa va povestesc de acum despre drumul cel nou al fetei noastre si intamplarile nemaipomenite ce le va trai pe drum.

Na, luati si cu o floare, ca stiu ca va plac! 

 

Quiche... Lorraine si nu numai

Salut! N-am mai fost pe aici, asa-i? Ei, am eu niste scuze pentru aceasta absenta: ne-am mutat putin. Intai intr-un (alt) apartament, apoi intr-o casa.... dar totusi, cel mai bine e tot la noi acasa (prietenii FB stiu deja asta prea bine :P)!
Unde, in sfarsit! am reusit sa revenim si sa ne despachetam cat de cat :))). In acest cadru festiv, zic, am reluat diferite activitati consacrate, cum ar fi... gatitul!
Si se gateste cu drag si spor, in cantitati industriale, caci atunci cand ma pun pe facut chestii, pai fac, mai nene! Pai, pe principiul, decat putin si prost, mai bine mult si bun, nu-i asa?
Lasand povestile la o parte, subiectul studiat astazi este Quiche-ul. Mai mult sau mai putin Lorraine, cu carne sau fara, si abea am inceput seria experimentelor!

De fapt, cred ca aceasta tarta extrem de versatila este echivalentul in aluat fraged al pizzei. Ba chiar mai mult decat pizza, deoarece pizza prajitura eu inca n-am vazut, dar tarte oho, o gramada!
Quiche-ul nostru de acum este aperitiv sau fel principal - merge foarte bine insotit de o salata de rosii, un sos verde, ceva fresh si gustos care sa completeze savorile si aromele dezvoltate in cuptor.

Acestea fiind povestite, sa trecem la retete, ca stiu ca asta vreti, de fapt :)))

Aluat:

300 gr faina (alba 000, dar am folosit si 650, si integrala.... cu acelasi succes)
1 ou
125 gr unt 80% grasime
1-2 linguri lapte
1 praf sare

Se amesteca faina cu sarea, se taie untul bucatele si se adauga peste faina (unii experti recomanda ca untul sa fie congelat si apoi sa fie ras pe razatoarea mare - eu am renuntat si il pun moale, il prelucrez mai usor), se sparge oul desupra si se amesteca toate ingredientele cu o furculita si apoi cu mana pana cand se formeaza un fel de frimituri. In aceasta faza aluatul nu este legat, este o masa de particule mai mult sau mai putin separate. In aceasta faza incepem sa adaugam cate putin lapte, intai 1 lingura si apoi cate putin, caci se va lega imediat.
Scoatem din bolul in care am amestecat pana acum si mai framantam cateva minute (4-5) pana ce compozitia se leaga si se netezeste.
Intindem o foaie de 5 mm grosime, suficienta pentru a ne acoperi forma rotunda de 26 cm diametru pe fund si pe pereti. Punem foaia in forma, o urcam pana peste margine (sa depaseasca cu 3-5 mm marginea formei in sus), intepam din loc in loc cu furculita si dam la frigider 30 de minute.
Intre timp, punem cuptorul la incins la 180 grade C, si ne vedem de prepararea umpluturii.
Dupa ce au trecut cele 30 de minute, scoatem aluatul in forma din frigider si il dam la cuptorul incins 10 minute, pentru a coace putin aluatul.
Dupa cele 10 minute il scoatem, turnam umplutura preparata in forma si il dam iarasi la cuptor 20-25 de minute la foc mediu (175 grade C), pana ce nu mai face valuri. Daca incepe sa se rumeneasca prea tare, dar inca e lichida, se acopera cu hartie de copt.
Scoatem preparatul din cuptor si il mai lasam 10-15 min in forma sa se raceasca si aluatul sa se mai intareasca un pic. rasturnam pe farfurie si putem manca cu cea mai mare pofta!

Umpluturile (ati crezut o secunda ca va las asa, numai cu foaia, nu? :))) )

Quiche Lorraine

I
200-250 gr bacon feliat, taiat fin
3-4 cepe albe medii, tocate cubulete
1-2 carnati picanti (Plescoi, cabanos etc)
1 praf sare

II
1 cutie mica mascarpone
100 gr smantana 20-24% grasime

III
5 oua
150 gr cascaval ras (Dalia, Rucar)

Ingredientele de la pct I se pun in tigaie si se rumenesc usor. Se stinge focul sub tigaie si se adauga ingredientele de la pct II, amestecand pana se omogenizeaza. Apoi se adauga ouale batute amestecate cu cascavalul ras.
Toata chestia se toarna in aluatul copt 10 min la cuptor si se continua coacerea 20-25 min.

Cu carne

I
250-300 gr carne taiata cubulete (sau tocata) dupa preferinte: curcan, pui, porc etc
3-4 cepe albe tocate cubulete
50 gr bacon feliat taiat feliute subtiri
300 gr ciuperci champignon taiate feliute
1 praf sare

II
1 cutie mica mascarpone
100 gr smantana 20-24% grasime

III
5 oua
150 gr cascaval ras (Dalia, Rucar)
1 legatura verdeata amestecata (marar, patrunjel, frunze telina, hasmatuchi, coriandru etc)

Ingredientele de la pct I se pun in tigaie si se rumenesc usor. Se stinge focul sub tigaie si se adauga ingredientele de la pct II, amestecand pana se omogenizeaza. Apoi se adauga ouale batute amestecate cu cascavalul ras si verdeata tocata.
Toata chestia se toarna in aluatul copt 10 min la cuptor si se continua coacerea 20-25 min.

Verde cu somon fume

I
4-500 gr broccoli, tocat cu tot cu tulpina
200 gr baby spanac
2 cepe albe tocate cubulete
100 gr somon fume bucatele
3-4 fire ceapa verde
3-4 fire usturoi
1 praf sare

II
100 gr camembert
100 gr gorgonzola
100 gr. smantana 20-24% grasime

III
5 oua
150 gr. cascaval ras (Dalia, Rucar)
seminte pin

Ingredientele de la pct I se pun in tigaie si se rumenesc usor. Se stinge focul sub tigaie si se adauga ingredientele de la pct II, amestecand pana se omogenizeaza. Apoi se adauga ouale batute amestecate cu cascavalul ras.
Toata chestia se toarna in aluatul copt 10 min la cuptor si se continua coacerea 20-25 min.

Ardei si masline

I
4 ardei rosii tocati
2 ardei galbeni tocati
2-3 cepe albe tocate cubulete
125 gr masline feliate (kalamata, sau verzi si negre)
1-2 lg pasta ardei
1-2 lg tapenada (pasta masline)
1 praf sare

II
1 cutie mica mascarpone
100 gr smantana 20-24% grasime

III
5 oua
150 gr. cascaval ras (Dalia, Rucar)
1 plic mix seminte (dovleac, floare, in etc)

Ingredientele de la pct I se pun in tigaie si se rumenesc usor. Se stinge focul sub tigaie si se adauga ingredientele de la pct II, amestecand pana se omogenizeaza. Apoi se adauga ouale batute amestecate cu cascavalul ras.
Toata chestia se toarna in aluatul copt 10 min la cuptor si se continua coacerea 20-25 min.

Placinta cu branza (dulce)

    

    Palacinca (da, am scris intentionat asa) cu branza dulce, sau cu branza de vaci, e una dintre favoritele mele. Reteta de umplutura o am de la un coleg :), in timp ce reteta de foaie este una pe care o am demult, mostenire de familie. Atentie! faina folosita la aceasta foaie trebuie sa fie musai grosiera: cea fina de patiserie, nu este potrivita, foaia nu se leaga, se rupe etc. Este potrivita atat pentru umpluturi dulci, cat si pentru cele sarate. Am facut-o cu mere, cu dovleac, cu spanac, cu branza sarata si probabil ca se poate folosi cu aproape orice, atata vreme cat umplutura nu este foarte lichida.

      Acestea fiind zise, sa trecem la actiune:

Ingrediente pentru foaia de placinta:

o cana de ulei

600-700 gr faina

apa

un praf de sare

Ingrediente pentru placinta cu branza de vaci:

1 kg branza de vaci

7 oua

400 gr zahar tos

250 gr stafide

2 lg gris

coaja rasa de la o lamaie

un praf de sare

vanilie

rom

    Se pun stafidele la inmuiat in putin rom. Se amesteca toate ingredientele si se lasa sa astepte, pana se face foaia.

   Se umple o cana (de ceai, obisnuita, aprox 250 ml) cu ulei (nu chiar pana la buza, cam pana deasupra cozii). Se golesc cam 2/3 din uleiul din cana intr-un castron, si apoi se completeaza pana la nivelul initial cu apa, si se adauga in cana si sarea. 

     Uleiul din castron se amesteca cu faina pana se face ca o ciulama groasa, sau ca untura moale, de o consistenta potrivita pentru uns, dar care sa nu curga.
     Apa cu ulei din cana se emulsioneaza (se bate cu furculita) si se rastoarna in mijlocul fainii cenute. Se amesteca intai cu furculita si apoi cu mana, incorporand incet faina in compozitie. Cand incepe sa devina mai tare, se scoate din faina si se mai framata putin, pana se netezeste aluatul. Apoi se bate de 100 de ori de masa. (se ia aluatul, si se tranteste de masa puternic)

    Se intinde o foaie cat de mare se poate, in principiu cam de doua ori cat tava noastra. Foaia se unge cu ciulamaua facut la pasul unul, si apoi se ruleaza strans. Ruloul obtinut se imparte in doua parti, 1/3 pentru capac si 2/3 pentru foaia de pe fund.

    Se intinde apoi cate o foaie, intai cea pentru fund, peste care se pune umplutura, apoi cea pentru capac, si se intoarce foaia de jos peste cea de sus.

    Se da la cuptor  (preincalzit la 180 gr) pana incepe sa se rumeneasca. Cand s-a rumenit frumos, fara sa se arda, si s-a desprins de tava, se scoate si se lasa putin in tava sa se raceasca. Dupa ce s-a lasat putin (cand o scoatem din cuptor placinta este usor umflata), se taie in bucati potrivite, in tava, se pudreaza cu zahar si se scoate pe platouri.

Pofta buna!

Recidive... si nu numai

Stiu, n-am mai trecut demult pe aici, dar din cand in cand am sters praful si chiar am re-aranjat mobila (poate ca ati observat la un moment dat ca v-am mutat din "bezna noptii" intr-o biblioteca), asa ca nu se poate spune ca am parasit cu totul aceasta casa ;).

Ei bine, am avut ceva treaba. Cum spuneam si intr-un post anterior, am deschis site nou (www.quibi.ro), si mai mult decat atat, am gasit loc si am deschis "Atelierele Quibi". Avem pagina pe Facebook (Quibi, evident) si ne ocupam cu productia organizata de quilturi (in mare parte), bijuterii (am trecut la o noua clasa - argint si pietre!!!) si sezonier/ocazional decoratiuni cu specific si prajituri/dulciuri la fel (adica sezonier si cu specific).

Ceea ce ma aduce la subiectul postarii de azi:

CUPCAKE DE LAMAIE CU AFINE SI GLAZURA DE GANAS DE CIOCOLATA.

Nu-i asa ca suna foarte, dar foarte yumi?

Pai, sa va povestesc cum sta treaba:

Ingrediente:

Aluat:

150 gr unt
150 gr zahar
3 oua
300 gr faina
1 lamaie
75 gr afine
1 praf sare

Ganas

50 gr ciocolata alba
50 gr smantana grasa (dulce!)

sos afine

75 gr afine
1 lg zahar
50 ml apa

Se mixeaza untul topit cu galbenusurile, zeama de lamaie si coaja rasa. Se bat albusurile spuma tare cu un praf de sare, si se adauga zaharul topit. Se amesteca usor cele doua lichiditati (:)) si apoi se cerne deasupra faina. Se incorporeaza cat de cat (nu se amesteca prea mult, in nici un caz circular, pentru a pastra cat de cat albusurile), se adauga afinele si se termina de incorporat. Aluatul nu este unul prea lichid si nici foarte fin.

Se pune in tava si se da la cuptor 20-25 de minute, la foc mediu. Cand incep sa se "bronzeze" se verifica cu paiul daca aluatul este copt si in interior, si se scot sa se raceasca pe un grilaj.

Ciocolata alba se topeste pe bain-marie (merge si la microunde 30 de secunde, scoateti, amestecati putin si mai bagati 30 de secunde) si se amesteca cu smantana.

Afinele pentru sos se pun pe foc mic impreuna cu zaharul si apa pana se leaga.

Dupa ce s-au racit, se scufunda fiecare briosa in ganas si se lasa sa se usuce. 

Se pot servi simple, sau numai cu ganas, sau si cu sos de afine deasupra.

Au fost declarate "o nebunie" de catre degustatori, si va marturisesc ca i-am invatat sa fie pretentiosi :))))

Pana la data viitoare, va urez spor la treaba si pofta buna!

Mare anunt mare!!!!!

Dragilor, iubitilor, cunoscuti si necunoscuti!

De azi inainte luati aminte: avem site!!!!!

http://quibi.ro/

Acesta contine toate povestile colorate pe care le spun sub clar de luna, toate traznaile pe care le visez intr-o noapte nebuna, toate bucatile de rai pe care vi le stiu aduce in casa, tot ce sunt si tot ce fac!

Vom spune povesti in continuare, vom prinde cioburi de curcubeu, si, mai presus de toate, vom avea o casa numai a noastra in care sa ne simtim bine si in care sa respiram frumos nori colorati :))

Va astept cu drag, sub raza lunii sau in bataia soarelui, cu o limonada rece sau o cafea aromata!

p.s. chiar va astept :)))

Buna dimineata! (2)

In fiecare dimineata, mirosul petalelor florilor de cires care cad ma invaluie intr-o lumina de vis. Plutesc atunci intr-o stare de bine nedefinita, in care sunt cu totul si unde nu-mi mai trebuie nimic.

Incet, realitatea ma trage de maneca: scoala-te, a inceput o noua zi! Ai treaba de facut, oameni care te asteapta, drumuri care trebuie strabatute, bani care trebuie cheltuiti... stop! Nu acesta e drumul bun. Sa reluam: a inceput o noua zi! Experiente minunate te asteapta sa fie traite, oameni frumosi sunt pe traseul tau, pasarile canta si tu ai urechi sa le auzi, soarele straluceste si tu ai ochi sa-i primesti in suflet toata bucuria.

Daca sunt atenta, starea de bine se poate pastra toata ziua. In fiecare zi. Atunci te iubesc netarmurit, dragule, atunci pot sa fac asta pentru ca, in primul rand, pot sa ma iubesc pe mine. Pot sa ma iubesc, si sa am grija de mine, si sa ma rasfat si sa ma alint, sa ma tin in brate si sa-mi spun cat de grozava sunt.... si tot atunci pot sa fac asta si pentru tine, si pentru toti ceilalti. Si cred ca atunci cand eu va iubesc, si voi mai iubiti pe mine. Si aceasta iubire a voastra imi da aripi sa merg mai departe.

Vezi cat de multe depind de cum o pornesti de dimineata? Mie mi-a trebuit ceva vreme sa inteleg ca numai eu aleg sa vad ceea ce vad in fiecare zi: sa-i vad potentialul pozitiv, sau pe cel neguros (nu, nu vreau sa spun negativ, cuvintele au fiecare vibratia lor care rezoneaza mai departe si atrage lucruri care rezoneaza la fel, atunci de ce as vrea sa atrag lucruri cu energie negativa in viata mea?).

Eu aleg sa fiu fericita.

Iar acesta este miracolul vietii: ca indiferent unde te afli, si in ce pozitie, tu alegi cum sa-ti fie zilele.

Orice zi poate fi frumoasa, senina, calda, calma, sau... orice altceva alegi tu sa fie.

Azi vreau sa am o zi frumoasa. Vreti si voi?

Buna dimineata!

O zi frumoasa de vara, o zi luminoasa si senina.... Buna dimineata, dragilor! zambiti, va rog! e o zi cu adevarat frumoasa!

Ma gandeam de dimineata ce anume ne face sa nu vedem in fiecare zi ce zile frumoase avem. De ce trebuie sa ne torturam zilnic cu ceea ce nu avem, pierzand energie, timp, pe sine, in mlastina invidiei si sa nu deschidem ochii in fiecare dimineata cu bucuria de a trai o noua zi.

De ce nu putem sa punem recunostinta in prima respiratie constienta de la trezire, recunostinta pentru existenta, pentru ceea ce avem deja, de ce trebuie sa ne uitam numai catre ce ne lipseste (si, oare, ne lipseste cu adevarat sau e doar o proiectie a unei vanitati nesatisfacute, a unei mandrii prostesti care ne impinge sa ne dorim sa "demonstram" ceva?)

In fiecare dimineata soarele rasare la fel de frumos. In fiecare dimineata, pasarile canta de mama focului, ca si cum aceasta ar fi prima, ultima, si in acelasi timp singura zi, care merita traita din toate clipele ei.

Va invit sa ne bucuram in fiecare zi de soarele de pe cer (si daca e dupa nori, el e tot acolo), de pasari, de viata, de omul drag, de planta favorita care a inflorit, de cartea minunata pe care am inceput-o aseara, de lucrul pe care l-am mesterit cu manuta noastra dupa ce am fost la un curs oarecare pentru a invata cum sa facem ceva (o, cata satisfactie iti da obiectul realizat de tine! e mai frumos decat orice obiect realizat vreodata de altcineva :) ).

Va invit sa traim, sa dam bucurie, sa respiram frumos si sa ne adunam cu prieteni dragi, cu oameni buni, cu cunoscuti si necunoscuti. Haideti sa aducem un val de bunastare in vietile noastre (nu, nu ma refer la partea materiala, ci la cea spirituala), haideti sa invatam intai pentru noi, si apoi pentru ceilalti cum e sa fim fericiti.

Da, am spus fericiti. Da, cred ca putem fi fericiti independent de oricine altcineva. Fericirea sta exclusiv in mainile noastre. Zilele noastre sunt exact asa cum ni le facem noi, nimic exterior nu ni le influenteaza. Tot ce vi se pare ca va impunge din exterior, nu este decat o reflectie a propriilor actiuni. Da da, chiar asa. Respiram incruntati de dimineata, cu dintii inclestati si cu ura, toata ziua ne va fi neagra si plina de dusmani. Si cu cat persistam in aceasta atitudine mai mult, cu atat norii negri se acumuleaza mai mult deasupra noastra. Da, exclusiv deasupra noastra. Da, ca in desene animate :). Cum, care desene animate? Familia Addams, de exemplu, mai tineti minte furtuna care era numai deasupra casei lor? Asa si noua ni se intampla la fel: prin atitudinea noastra, prin actiunile noastre, ne atragem din Univers ceea ce se potriveste cu ce emitem.

Sunt concepte putin stranii, pentru unii dintre voi, dar va asigur cu toata convingerea de care sunt capabila, ca sunt perfect adevarate. Nu primim decat ceea ce dam. Incercati un exepriment simplu: zambiti. Cand intalniti o persoana cunoscuta, spuneti buna ziua cu un zambet. Veti vedea ca, indiferent de starea celuilalt, va va raspunde macar cu o umbra de zambet, ca raspuns la zambetul vostru. Zambiti din toata inima, daruiti bucurie, si veti primi inapoi inzecit ceea ce dati. Culmea e ca nu va costa nimic, in schimb va lumineaza viata, va pune in contact cu oameni frumosi (care zambesc :P), va regleaza tensiunea arteriala si va da o mimica frumoasa si placuta.

Mai am sa va spun o gramada de chestii pe tema asta, insa acum e destul. Testati micul experiment pe care vi l-am propus, si apoi mai discutam. Mai stiu niste lucruri ;).

Hai, o zi frumoasa sa aveti! E un "must"! :)))))))))