Lumina din ochii tai...

...melancolie duminicala... ;)



Ioan Gyuri Pascu-Lumina din ochii tai

Nici cerul prea senin
Potop de stele
Nici luna marilor
In gand cu ele
Nu-s ca lumina din ochii tai

Nici roua zorilor
Lucind pe petale
Nici soarele de sus
Cu razele sale
Nu-s ca lumina din ochii tai

Trestii subtiri de speranta
Sovaind la orice-adiere
Suntem in fata iubirii
Cadem prea curand
Robi amintirii

Eu traiesc zilele de-altadata
Si nu mai stiu ce-i prezentul, si nu stiu
De exista un timp al iubirii
Sau doar timpul trecut, al amintirii

Nici luna din visul meu
Tristete in noapte
Nici luminosul crin
Nascut din soapte
Nu-s ca lumina din ochii tai

Nici fulgerul cumplit
Al amintirii
Nici lacrimi ce platesc
Tribut iubirii
Nu-s ca lumina din ochii tai

Trestii subtiri de speranta
Sovaind la orice-adiere
Suntem in fata iubirii
Cadem prea curand
Robi amintirii

Eu traiesc zilele de-altadata
Si nu mai stiu ce-i prezentul, si nu stiu
De exista un timp al iubirii
Sau doar timpul trecut, al amintirii

Nici luna din visul meu
Tristete in noapte
Nici luminosul crin
Nascut din soapte
Nu-s ca lumina din ochii tai
Nu-s ca lumina din ochii tai

Zebre... Totuna

Long way up - ziua 7

Ziua 7 a marcat etapa Trondheim - Mo i Rana. A fost o zi relaxanta, cu drumuri virajate pe vai frumoase. Am intalnit norvegieni ce pescuiau linistiti in ape repezi de munte.

Am trecut apoi granita imaginara si am patruns in tinutul numit "Nord Norge", tinut cu un aer aparte de liniste si basm. Si astazi ma trec fiori cand ma gandesc la peisajele insorite pana in miez de noapte, dominate de reflexiile aurii ale zapezii arse de soarele ce apunea si rasarea totodata.

Ne-am cazat la un hotel in Mo i Rana, iar la restaurant am stins berica in acorduri de pian, spre finalul serii (as putea sa-i spun dimineata) afland si ca pianistul e roman de-al nostru...

Cursa anului 2009

Long way up - ziua 6

Si a venit si ziua 6. O zi ce a inceput normal, am strans corturile si am mancat la botul calului cu 4 cilindrii in linie ;). Soarele se straduia sa incalzeasca atmosfera, iar prima parte a zilei a fost ok. La Lillehamer ne-a stropit un pic ploaia, dar asta nu a stirbit cu nimic frumusetea Parcului Olimpic. Trambulina, pe care am vazut-o pentru prima data in 1996, a avut acelasi efect asupra mea. Te trec toti fiorii cand esti in varful ei si te uiti de unde pustii curajosi, Icarii moderni, isi iau avant pentru a realiza sarituri de peste 140m. Am un respect deosebit pentru ei si pentru sportul pe care il practica, desi la stirile sportive sunt mai importante can-can-urile cu pitzipoance de "fotbalagii" decat Turneul celor 4 trambuline de exemplu. Ce sa-i faci, se vinde ce se cere.

Partea a doua a zilei avea sa ne aduca 70km de ninsoare venita intr-un sfert de ora din senin, 10 km de lapovita, si ca incheiere 20 km de ploaie mocaneasca cu 3-4 grade in termometre. Am simtit cu adevarat ce inseamna vremea rea in Scandinavia, norocul nostru ca a fost unica zi asa. Am folosit incalzitoarele la potential maxim, si din mansoane si cel de pe spate, si tot am reusit sa nu-mi mai simt degetul mic. Cu toate aceste spre seara am ajuns sanatosi la Trondheim unde am gasit cazare la o pensiune decenta. Am "pupat" cu foc sticla de palinca si ne-am mai incalzit un pic sufletele.

Ulterior am aflat ca la Nordkapp era vreme de iarna autentica.

Long way up - ziua 5

Ziua 5, o zi frumoasa de vara. Am plecat din Copenhaga cu gandul sa trecem podul spre Malmo, intrucat auzisem ca este impresionant, dar GPS-ul era setat pe "fastest", asa ca ne-a dus spre Helsingor. Am ratat podul, dar am castigat timp, scurtand drumul cu vre0 50km si avand parte si de o traversare de jumatate de ora cu feribotul la Helsingborg, beneficiind astfel si de ceva odihna.

In Suedia si Norvegia nu am mai avut autostrada, iar asta ne-a placut teribil de mult. Peisajele mult visate nu s-au lasat asteptate.

Spre seara am ajuns la Oslo unde am si innoptat, desigur dupa ce am dat o tura prin centru.

Long way up - ziua 4

Ziua 4 a venit cu relaxare. Facusem deja in 3 zile 2136 km, adica circa un sfert din drum, asa ca o zi am petrecut-o vizitand Copenhaga, neratand gradina zoologica. A meritat.

Seara ne-a gasit tot pe canal cu berica traditionala, bauta in stil traditional, adica in fund pe malul cheiului sau cum ar spune romanul: "la botul calului".