duminică, 31 ianuarie 2010

Lumina din ochii tai...

...melancolie duminicala... ;)



Ioan Gyuri Pascu-Lumina din ochii tai

Nici cerul prea senin
Potop de stele
Nici luna marilor
In gand cu ele
Nu-s ca lumina din ochii tai

Nici roua zorilor
Lucind pe petale
Nici soarele de sus
Cu razele sale
Nu-s ca lumina din ochii tai

Trestii subtiri de speranta
Sovaind la orice-adiere
Suntem in fata iubirii
Cadem prea curand
Robi amintirii

Eu traiesc zilele de-altadata
Si nu mai stiu ce-i prezentul, si nu stiu
De exista un timp al iubirii
Sau doar timpul trecut, al amintirii

Nici luna din visul meu
Tristete in noapte
Nici luminosul crin
Nascut din soapte
Nu-s ca lumina din ochii tai

Nici fulgerul cumplit
Al amintirii
Nici lacrimi ce platesc
Tribut iubirii
Nu-s ca lumina din ochii tai

Trestii subtiri de speranta
Sovaind la orice-adiere
Suntem in fata iubirii
Cadem prea curand
Robi amintirii

Eu traiesc zilele de-altadata
Si nu mai stiu ce-i prezentul, si nu stiu
De exista un timp al iubirii
Sau doar timpul trecut, al amintirii

Nici luna din visul meu
Tristete in noapte
Nici luminosul crin
Nascut din soapte
Nu-s ca lumina din ochii tai
Nu-s ca lumina din ochii tai

miercuri, 27 ianuarie 2010

Long way up - ziua 7

Ziua 7 a marcat etapa Trondheim - Mo i Rana. A fost o zi relaxanta, cu drumuri virajate pe vai frumoase. Am intalnit norvegieni ce pescuiau linistiti in ape repezi de munte.
Am trecut apoi granita imaginara si am patruns in tinutul numit "Nord Norge", tinut cu un aer aparte de liniste si basm. Si astazi ma trec fiori cand ma gandesc la peisajele insorite pana in miez de noapte, dominate de reflexiile aurii ale zapezii arse de soarele ce apunea si rasarea totodata.
Ne-am cazat la un hotel in Mo i Rana, iar la restaurant am stins berica in acorduri de pian, spre finalul serii (as putea sa-i spun dimineata) afland si ca pianistul e roman de-al nostru...



vineri, 22 ianuarie 2010

Long way up - ziua 6

Si a venit si ziua 6. O zi ce a inceput normal, am strans corturile si am mancat la botul calului cu 4 cilindrii in linie ;). Soarele se straduia sa incalzeasca atmosfera, iar prima parte a zilei a fost ok. La Lillehamer ne-a stropit un pic ploaia, dar asta nu a stirbit cu nimic frumusetea Parcului Olimpic. Trambulina, pe care am vazut-o pentru prima data in 1996, a avut acelasi efect asupra mea. Te trec toti fiorii cand esti in varful ei si te uiti de unde pustii curajosi, Icarii moderni, isi iau avant pentru a realiza sarituri de peste 140m. Am un respect deosebit pentru ei si pentru sportul pe care il practica, desi la stirile sportive sunt mai importante can-can-urile cu pitzipoance de "fotbalagii" decat Turneul celor 4 trambuline de exemplu. Ce sa-i faci, se vinde ce se cere.

Partea a doua a zilei avea sa ne aduca 70km de ninsoare venita intr-un sfert de ora din senin, 10 km de lapovita, si ca incheiere 20 km de ploaie mocaneasca cu 3-4 grade in termometre. Am simtit cu adevarat ce inseamna vremea rea in Scandinavia, norocul nostru ca a fost unica zi asa. Am folosit incalzitoarele la potential maxim, si din mansoane si cel de pe spate, si tot am reusit sa nu-mi mai simt degetul mic. Cu toate aceste spre seara am ajuns sanatosi la Trondheim unde am gasit cazare la o pensiune decenta. Am "pupat" cu foc sticla de palinca si ne-am mai incalzit un pic sufletele.

Ulterior am aflat ca la Nordkapp era vreme de iarna autentica.

miercuri, 20 ianuarie 2010

Long way up - ziua 5

Ziua 5, o zi frumoasa de vara. Am plecat din Copenhaga cu gandul sa trecem podul spre Malmo, intrucat auzisem ca este impresionant, dar GPS-ul era setat pe "fastest", asa ca ne-a dus spre Helsingor. Am ratat podul, dar am castigat timp, scurtand drumul cu vre0 50km si avand parte si de o traversare de jumatate de ora cu feribotul la Helsingborg, beneficiind astfel si de ceva odihna.
In Suedia si Norvegia nu am mai avut autostrada, iar asta ne-a placut teribil de mult. Peisajele mult visate nu s-au lasat asteptate.




Spre seara am ajuns la Oslo unde am si innoptat, desigur dupa ce am dat o tura prin centru.


marți, 19 ianuarie 2010

Long way up - ziua 4

Ziua 4 a venit cu relaxare. Facusem deja in 3 zile 2136 km, adica circa un sfert din drum, asa ca o zi am petrecut-o vizitand Copenhaga, neratand gradina zoologica. A meritat.
Seara ne-a gasit tot pe canal cu berica traditionala, bauta in stil traditional, adica in fund pe malul cheiului sau cum ar spune romanul: "la botul calului".


duminică, 17 ianuarie 2010

Long way up - ziua 3

... si aventura a continuat cu o frumoasa zi de sfarsit de primavara cum i-ar place oricarui motorist: soare, caldurica si mai ales ... ASFALT USCAT !



... iar dupa "norma" de 600km si binevenitul somn de dupa-amiaza, pe puntea ferry-ului, in bataia soarelui si a vantului, am ajuns cu bine la destinatia zilei, Copenhaga. Seara a urmat o plimbare pe canal si o binemeritata berica la o terasa pe renumitul canal Nyhavn, in atmosfera specifica danezilor (dar nu straina romanilor, nenea Boby stie de ce :))))) )


sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Long way up - ziua 2

Ziua 2 a inceput promitator cu soare si sperante de vreme buna, dar nu a durat mult si ploaia a inceput tinand pana pe seara aproape de destiantie, Dresda. In Cehia putem spune ca deja vremea semana cu cea din nordul Europei, 8 grade Celsius ploaie marunta si ceata. Doar pentru asta ne-am pregatit, nu? Sa gustam aventura ...


vineri, 15 ianuarie 2010

Long way up - ziua 1

... asa a inceput aventura numita "Long way up", ce a durat 17 zile si in care am traversat 13 state. Pe 8 iunie 2009 am atins punctul cel mai nordic al Europei continentale, Nordkapp. Cuvintele sunt de prisos, asa ca m-am hotarat sa realizez cate un film pentru fiecare zi a excursiei, lasand imaginile sa vorbeasca in locul meu.


joi, 14 ianuarie 2010

Zoo de Lagos

Printre locurile vizitate, am fost la inca o gradina zoologica, Zoo de Lagos, de data asta una cu specific de animale mici, aproximativ in libertate. Da, nu glumesc, animalutsele erau tinute in zone special amenajate, dar langa vizitatori. Fireste, speciile periculoase (cel mai fioros animal era rasul), erau tinute in spatii izolate cu plase puternice, dar cele inofensive traiau si zburdau liber in gradina.

Am vazut acolo specii despre care nu stiam ca exista (lebada cu gatul negru), am vazut chiar o pereche de lebede negre pe oua, la nici un metru de mine... pelicanii isi intindeau aripile la soare ca niste gaini obisnuite, iar cocorii, flamingii si ibisii se plimbau nestingheriti prin mlastinutele lor...

Numai tucanul cu ciocul lui atat de viu colorat mi s-a parut trist, dar asta poate se datora faptului ca era singur in voliera lui... cine poate sti?


miercuri, 13 ianuarie 2010

ALEX Y NANA - Mandala Tango

Primim prin e-mail:

"Joi seara va invitam sa va lasati invaluiti in farmecul misterios al Tangoului Argentinian, in lectia inaugurala a Mandala Tango, cu Alex si Nana.

Tangoul, emotie distilata in muzica, aduce la nivel de arta comunicarea, in una din cele mai inalte forme de exprimare ale ei: imbratisarea.

Lasati-va cuceriti!

Lectia va incepe la 19:30 iar dupa lectie, de la ora 21:00 pana la ora 22:30, los tangueros sunt invitati sa celebreze expresivitatea nelimitata a dansului la practica de tango.

El tango no esta en los pies. Esta en el corazon.

http://alexynana.blogspot.com/
http://www.mandalaclub.ro/"

Zoo Marine

In sudul turistic al Portugaliei, destule atractii asteapta turistul dornic de relaxare. Un astfel de exemplu comercial, dar totusi foarte interesant si instructiv, este gradina zoologica ZOO Marine, din Albufeira, zona Algarve.

Este un centru de educare si distractie in egala masura, avand facilitati de petrecere a timpului liber: piscine, jocuri acvative, roata mare si un mini montaigne russe, restaurante, cafenele, un cinematograf 4D si cateva sali de spectacole. Ineditul sta in spectacole: protagonistii sunt chiar pensionarii parcului zoologic: foci, delfini, pasari de prada sau papagali. Este locul perfect pentru a petrece o zi intreaga cu toata familia, ficare gasind ceva interesant de facut sau de urmarit.

Noi am ajuns acolo intr-o zi foarte ploioasa, care insa nu ne-a impiedicat sa ne bucuram de spectacole.... si sa invatam ca trebuie sa ne respectam si ingrijim planeta ;)


marți, 12 ianuarie 2010

Oceanariul din Lisabona

In timpul calatoriei in Portugalia, am vizitat diverse locuri. Cateva dintre ele au avut tematica informativ/cultural/educativa.

Azi iata-l pe primul dintre ele: Oceanariul din Lisabona. Cu o reputatie extraordinara, ne-a intampinat de la intrare cu un tunel multimedia, prin care eram deja introdusi in atmosfera adancurilor.
Ce am remarcat deosebit fata de alte instituii asemanatoare, au fost habitatele marin/terestre, in care erau imitate clima, conditiile de viata, pentru mai multe specii, plecand de la speciile de pesti care vietuiau la baza, in apa, trecand apoi pe uscat (de exemplu pinguini) si in aer (pasari din zona respectiva). Astfel, am vazut oceanul Arctic, pe cel Indian, o bucata de jungla...

Las imaginile sa vorbeasca mai departe...


As mai adauga doar atat: daca va intamplati prin Lisabona, nu ocoliti Oceanariul!

p.s. Am uitat sa mentionez pestele biblic, balena care l-a inghitit pe Iona... Era si el acolo, plutind incet, maiestuos, cu "carena" plina de alge. Mi-am adus aminte atunci de povestea lui Iona, fiul lui Amitai, cel care a fost trimis in cetatea Ninivei sa propovaduiasca cuvantul Domnului....(Vechiul Testament, Iona)


luni, 11 ianuarie 2010

Fascinatii...

Ma fascineaza mica vegetatie care reuseste sa supravietuiasca la malul marii. Asta-vara, am vazut-o in Suedia, in conditii de frig.

Acum, vizitand cel mai vestic punct al Europei continentale, Capo de Roca, am gasit iar acele plante mici, adaptate aerului foarte sarat, ionizat, batute de vanturile puternice. Plante care supravietuiesc miraculos, si care gasesc forta sa infloresca si sa reziste tuturor vitregiilor. Cu ce gene sunt inzestrate, cu ce incapatanare, ce forta vitala le anima si le mentine de-a lungul erelor? Oare nu am putea si noi sa invatam sa transformam fiecare lucru intalnit intr-un avantaj, in ceva care sa ne ajute sa mergem mai departe, in loc sa ne plangem vesnic de soarta, de noroc, de „lipsa” nu stiu carei conditii?

Va las sa admirati o prezentare fotografica a micilor minuni de la malul Oceanului Atlantic, in cel mai vestic punct al Europei...


duminică, 10 ianuarie 2010

Cabo da Roca - cel mai vestic punct al Europei continentale

Intinderea nesfarsita a oceanului. Valurile gigantice care se sparg in faleza bazaltica, coboras abrupt in prapastia cu ape in permanenta fierbere, vesnic agitate, niciodata linistite.
Singur, farul care ghideaza de sute de ani corabiile, pentru a le vesti apropierea uscatului, pentru a le semnala distanta fata de stancile mortale, pentru a le spune” Hei prieteni, suntem aici, si voi ati ajuns in sfarsit atat de aproape de casa!”
Am fost in bataia vantului, in fata oceanului, in marginea nemarginirii, la Capo da Roca, cel mai vestic punct al Europei continentale. Iata:

De ce nu trebuie sa-ti lasi acasa niciodata pantofii de tango

Am fost la Lisabona. Am fost intr-o seara la plimbare, intr-un cartier, care arata cam asa.




Opa, parca seamana cu ceva? Hai sa ne mai uitam.




Mda, sigur seamana cu ceva. Dar stai putin, se si aude ceva. E ceva cunoscut, insa n-am mai auzit de mult muzica asta... mmm, ce-o fi oare? Stai asa, e... D'Arienzo! D'Arienzo?!? Unde? Aici!?!



D'Arienzo? Vesel, jucaus? Tango? Un tango in adidasi la Lisabona, intr-un club atat de mic ca nu aveau loc mai mult de patru perechi foarte inghesuite pe pista... Aproape in strada, caci numai mica constructie a barului, inceputa aproape din usa, desparte rigul de usa, dar atat de cald totul!




Am dansat un tango la Lisabona, in adidasi, in timp ce sarbatoream ziua de nastere a unui prieten. Tango-ul de mult uitat, aproape complet abandonat, a iesit singur la suprafata. Si am ajuns la aceeasi concluzie: oriunde te-ai duce, nu pleca fara pantofii de dans! O sa ai nevoie de ei cand te astepti mai putin, desi te vei descurca oricum si fara ei, pe orice suprafata. Tango junkie...;)




P.S. Profesorul s-a mirat de noi, ne-a admirat, ne-a intrebat de unde suntem, si ne-a felicitat pentru dans...

A fost odata ca niciodata...

... o fata. Care s-a sucit, s-a invartit, si dupa ce s-a uitat luuung in stanga, luuung in dreapta, si mai luuuuung inapoi, a decis ca, pen...