miercuri, 31 decembrie 2008

Chec de ciocolata cu glazura


Ingrediente:

1 pachet de unt (La Dorna, bio)
6 linguri cacao (de Zaan)
4 oua (mari, frumoase, Tonelli)
2 cani zahar (Margaritar)
1/2 cana lapte (La Dorna, integral, UHT, 1)
1 si 1/3 cani faina (000, Baneasa)
esenta vanilie, rom (Dr.Oetker sau Orlando)
coaja rasa de lamaie (verde) si portocala (cu pui), foarte bine spalate

Se topeste untul, se adauga zaharul (cu esentele) si se lasa sa dea 2-3 clocote. Se adauga laptele fierbinte si cacaoa data prin sita (neparat!). Se lasa 4-5 clocote. Se lasa la racit. Se adauga galbenusurile, unul cate unul. Se opresc 5-6 linguri pentru glazura.
Se adauga coaja rasa, faina (cernuta si ea) si albusurile batute spuma tare.
Se da la cuptor in forma unsa cu unt si tapetata cu hartie. Dupa ce se scoate din cuptor, se unge cu glazura.

Pofta buna!
P.S. Cel mai important moment este cel in care se adauga albusurile. Ele trebuie sa fie batute foarte bine (intorci castronul si nu cad) si sa nu mai aibe bule vizibile. Apoi, cand le amesteci in compozitie, daca freci cu lingura, sau prea mult, iar nu e bine. Trebuie amestecate cu telul in forma de para, bagat de sus in jos, si scuturat in drum spre iesire, nu prea multe manevre.
Astfel, albusurile pastreaza o parte din aerul pe care l-au inglobat prin batere, si prajitura va creste frumos fara praf de copt sau alte adaosuri. Acesta este secretul oricarui pandispan (pain d'espagne) bine facut, gustos, pufos, ce se topeste in gura.....

vineri, 26 decembrie 2008

E vremea....

...zilelor senine, zile de poveste, zile linistite, calde si bune, zile cu familia, zile cu prietenii, zile de vacanta.

E Craciunul, curand e Anul Nou, trecem in alt an, mai facem un bilant, mai tragem o linie.
Mai socotim ce-am facut, adunam ce mai vrem, scadem ce-am realizat, ne bucura inmultirile si ne mahnesc scaderile.


Fiecare an e la fel si fiecare an e diferit. Fiecare Pom de Craciun e acelasi simbol si totusi e unic. Sarbatoarea incepe in copilarie, inca de cand nu pricem ce ni se intampla, si o ducem cu noi, crescand an de an, respectand traditii cateodata necunoscute, prin viata, pana la sfarsit, lasand-o la randul nostru mostenire celor ce ne urmeaza.


Acum ne amintim (in floarea varstei fiind) ce cozonaci facea bunica. Noua inca ne mai face mama, si se bucura de el cei mici, cei care acum aduna cristalele de suflet pentru a le desface peste douazeci de ani, cand noi vom pregati cozonacii pentru alta serie de pitici.

Ninge sau nu, e vremea povesilor la gura sobei, e vremea recapitularilor, e vremea de pace si poveste. (e si vreme de planuri pentru anul ce urmeaza, tot acum).

Mi-e dor de anii ce vor urma, ma bucur de anii ce au trecut.




Multumesc, mama, multumesc, tata...

Craciun fericit, noua, tuturor!












joi, 25 decembrie 2008

Vine CRACIUNUL !!!!!!

"Deschide usa dragostei sa te colinde cu vorbe calde, din inima si pentru inima, cu crengi pline de flori albe si sarutari sincere!!

Umple-ti sufletul cu dovezi de iubire si cu sinceritatea cuvintelor pornite din esenta fiintei tale dragi si pentru cei ce inseamna totul pentru tine!!

Incarca-ti casa cu spiritul bun al sarbatorilor cind totul e posibil pentru ca Tu iti doresti asta si meriti sa ai parte de basmul de iarna din fiecare an, de Craciun !!!!

Aduna-ti prietenii alaturi si savureaza alaturi de ei fiecare vers din colinda ce ne leaga, fiecare soapta ce ne face sa vibram, fiecare promisiune ce ne uneste !!!

Traieste copilaria eterna cu fiecare Craciun ce ne face mai cuminti, mai buni si mai puri in asteptarea mosului cu sacul plin de sperante !!!

Traieste-ti visele pina la capat, nu inceta sa speri, sa cauti, sa crezi, sa faci ca lumea asta searbada si seaca sa devina incredibil de frumoasa si promitatoare !!
Lasa in urma supararile, durerile, nemultumirile si vorbele grele, zimbeste, (iti sta atit de bine) si treci mai departe la brat cu fericirea !!

Daca tu vrei, Craciun e in fiecare zi, depinde doar de noi sa invatam sa facem lucrurile altfel, mai putin incordati, mai increzatori, mai plini de iubire si speranta, mai deschisi si mai dornici sa traim aceasta experienta fascinanta pe care o numim VIATA.

In sarbatoarea dintre ani ma voi gandi la tine cu toata fiinta mea si imi place sa cred ca iti voi putea transmite toata sinceritatea trairilor mele,optimismul meu si un strop din nebunia mea creativa, in care fiecare dintre cei dragi are un loc distinct si o insemnatate aparte.

De te-as colinda cu vorbe, atunci ar trebui sa ma asculti cu sufletul pentru ca tot ce am de spus e mai presus de cuvinte, e trecut, prezent si viitor. Sa ai parte de uratori cu tolba plina de bucurie, sanatate si noroc !!! Sa te alinte soaptele de iubire, sa te pazeasca stelele cerului, sa te sarute lumina inceputului, sa iti povatuiasca pasii raza lunii si sa te adoarma luceferii !!! Sa ai linga tine oameni buni pe care sa ii poti numi PRIETENI si sa te fereasca viata de greutati si durere!!! Sa ai sarbatori pline de speranta !!! Sa faci din fiecare zi o sarbatoare a Craciunului !!!"


Aceasta urare am primit-o de la o prietena draga, o doamna plina de optimism si care reuseste de fiecare data sa umple sufletele prietenilor cu bucurie si speranta de mai bine. Toata energia ei o canalizeaza catre cei dragi motivandu-i sa mearga mai departe chiar si atunci cand drumul e greu. Multumesc, Daniela.

vineri, 12 decembrie 2008

Gica Petrescu - Cel mai frumos tango


11 decembrie - ziua internationala a tangoului sarbatorita in toata lumea de iubitorii lui. In 1890 in zi de decembrie s-a nascut "cel ce a dat voce tangoului", Carlos Gardel.

Dar acest lucru il stim cu totii, ceea ce nu as vrea eu sa uitam este faptul ca si noi romanii avem o voce care ne-a incantat de-a lungul anilor cu tangouri de neuitat. Vocea maestrului Gica Petrescu, cel ce a urcat pe scena pana la varsta de 91 de ani.

Mi-as dori ca la milongile dedicate ZTA sa fie inserata macar o tanda cu melodiile cantate de maestru. Voi nu?

marți, 9 decembrie 2008

"Sir" Oliver Mally's Blues Distillery

”Daca cineva din Austria este capabil sa cante ”Blues Contemporan”, acela este Oliver Mally si trupa sa Blues Distillery” JAZZZEIT (cel mai cunoscut ziar de jazz din Austria)

„Blues Distillery“ poate fi usor numita trupa austriaca etalon cand canta blues contemporan. De la bluesul texan la cel din Chicago, de la bluesul coastei de vest la cantecele pornite din adancul inimii, totul e acolo.


Majoritatea cantecelor sunt originale si arata varietate bogata si o apropiere unica. Isi imbogatesc programul cu preluari de la Steve Earle, Tommy Castro, Muddy Waters… ca sa enumaram numai cativa. Nu incearca sa copieze, ci numai sa interpreteze cu un profund respect pentru varianta originala. Nu e usor sa-i incadram intr-un stil deoarece ”Distilatorilor” le place sa mixeze bluesul cu multe alte stiluri diferite. Un cocktail plin de energie va fi servit garantat!... de o trupa ce nu face prizonieri.



Acest text l-am preluat de pe site-ul oficial al leader-ului trupei the Blues Distillery, "Sir" Oliver Mally. Am navigat pe acest site dupa ce sambata seara am fost incantat sa-i ascult intr-un club din Bucuresti. Sunt muzicieni profesionisti, iubitori de blues, si stiu sa-l faca sa te patrunda. Publicul bucurestean a fost si el la inaltime, comunicand cu muzicienii pe tot parcursul concertului. Muzica si voia buna au fost la ele acasa. Bucuria a fost cu si mai mare cand pe scena a urcat la invitatia "distilatorilor" Catalin, muzician roman, maestru la muzicuta. O seara de neuitat, udata cu multa bere romaneasca :)

Oliver reprezinta pentru muzica blues austriaca ceea ce A.G. Weinberger reprezinta pentru noi romanii, adica un ”nebun frumos” ce nu vrea ca bluesul sa moara intr-o perioada in care alte ritmuri moderne invadeaza radiourile contemporane. Ma bucur din suflet ca mai exista astfel de muzicieni.



Multumim "Sir" Oliver si Blues Distillery Band.

P.S. La multi ani, Ileana ! ;)

sâmbătă, 6 decembrie 2008

Simpatice


Dupa cum ati citit in posturile anterioare am avut bucuria sa-i avem printre noi pe Mazen, Maria, Murat si Michelle, profesori cu har si cu tehnica desavarsita ce au avut rabdare cu noi impartasindu-ne din tainele tangoului. Au insistat foarte mult asupra axei si a mentinerii ei, precum si asupra relatiei de transmitere a energiei intre parteneri si mai ales a modului in care se intampla aceasta. Au trecut pe la fiecare corectind postura sau imbratisarea, in fine au reusit sa ne elimine pas cu pas cate o deprindere gresita (bad habits).
Dar postul de azi are alta motivatie decat a-i lauda pe cei patru magnifici. Uitandu-ma pe fotografiile ce le-am facut la demonstratii am descoperit un lucru simpatic, fapt pentru care am atasat-o pe aceasta.


In prim plan avem cei patru profesori invitati ai festivalului si organizatorul, profesor al unei scoli de tango din Bucuresti. In planul secundar avem 4 ”zane” (sa nu uitam ca a fost o poveste cu zane si tango) care au exact aceeasi pozitie. Oare atat de mult sa ne fi insusit elementele de tango incat si atunci cand ne relaxam si nu dansam sa adoptam toti aceeasi postura? :))))))))))

vineri, 5 decembrie 2008

Practica ... versus milonga


Exista de mult discutii despre cum si in ce fel este eticheta de milonga. Care este sensul de dans, de ce nu trebuie folosit un parfum strident, cu cine dansezi Cumparsita si altele. Sunt posturi, comentarii, articole, pareri, dezbateri si opinii o gramada. Numai cine nu vrea nu gaseste. Bine, recunosc, marea majoritate nu sunt in limba noastra, dar nici comunitatea de tango de pe la noi nu este atat de mare, si nici atat de experimentata.
De o vreme incoace, am inceput sa iesim in lume. Multi dintre noi au ajuns, chiar de mai multe ori, la Mecca tango-ului, la Buenos Aires, La Plata. Au vazut milongi, practici si lectii pe continentul acesta si pe celalalt.
Cat despre mine, n-am ajuns chiar in atatea locuri, dar ieri, pentru prima data, am vazut in Bucuresti o practica ce a aratat ca o practica. Chiar daca unii au fost de parere ca nici la "Mecca" pratica nu e altceva decat o milonga mai relaxata (din punct de vedere al etichetei stricte despre care am auzit cu totii - imi amintesc chiar polemici grozave de pe malurile Dambovitei in care s-au adus acuze cum ca "milonga adevarata nu e doar spatiul in care se danseaza tango pe muzica tango, ci toata filosofia si eticheta aferente").
Personal, eu cred ca practica este spatiul cu o muzica ritmata (cred ca poti dansa tango pe orice are un ritm clar si egal, fie el in masura 2/4, 3/4 sau 4/4), nu prea tare, care se intampla ideal dupa o lectie, in care te joci cu variantele pe care le permite ce ai invatat la lectia respectiva, in care te opresti si comunici cu partenerul, in care clarifici dilemele de greutate si de axa, in care sedimentezi ce ai invatat si experimentezi eventual variatiuni pe tema data.
A fost nevoie de profesori straini, care au venit ca orice elev la lectie, care au ramas la practica, care s-au ridicat de pe podea (stateau pe jos, simplu, fara fasoane, cu o bucurie evidenta pentru tinerii care se straduiesc sa predea si sa invete tango) si au inceput sa exerseze intr-o parte ce se facuse la lectie, timp de cateva ore, cat a durat practica respectiva. N-au zis nimic nimanui, nu au criticat nimic, din contra, au avut numai cuvinte de lauda, de incurajare si de apreciere, iar singura lectie pe care au dat-o a fost cea a exemplului personal. Cine a avut ochi de vazut si minte de inteles, a urmat exemplul. M-as bucura sa se repete si cand ei nu vor mai fi aici. (zmeii au ramas pe ring, chiar bucurosi ca-si pot demonstra "maretele" talente in pace, fara "incepatori incurcaciosi" printre picioare).


Multumesc, Murat. Multumesc, Michelle. Pe ai nostri nu-i numesc, sa nu se inteleaga gresit ca fac partizanat. (singurul meu partizanat este de partea dansului, de partea bunului simt, de partea omeniei si intelegerii...), dar le multumesc si lor, pentru ca sunt.




miercuri, 3 decembrie 2008

Cap compas… Nordkapp



Da, vrem la Capul Nord.

O provocare ce se afla in acest moment la stadiul de proiect pentru iunie 2009. S-a aflat si anul acesta pe program dar “inima” proiectului, Razvan N., a trebuit sa se opereze la coloana si am renuntat, dar nu de tot.

Suntem 10-12 motoristi infocati, ciupiti de sindromul doua roti, si vrem sa ajungem la cel mai nordic punct al batranului continent calare pe "caii nostrii". O sa mai avem probabil si insotitori, pasageri ce vor trebui sa reziste celor circa 12000 km, lucru deloc usor. Le vom da camere de filmat si de fotografiat pentru a imortaliza traseul si locurile frumoase pe care le vom vizita. Sa munceasca si ei.

Dar iata traseul probabil:
BUCURESTI - SATU MARE - VARSOVIA - VILNIUS - RIGA - TALLINN - SANKT PETERSBURG - HELSINKI - LAHTI - ROVANIEMI - IVALO - NORDKAPP - RONDHEIM - LILLEHAMMER - OSLO - GOTEBORG - KOPENHAGA - ROSTOCK - BERLIN - DRESDA - PRAGA - BRATISLAVA - BUDAPESTA - ARAD - BUCURESTI


In 1996 am avut bucuria sa merg in Laponia cu masina si sa vizitez tara lui Mos Craciun. Acum provocarea este de doua ori mai mare deoarece, unu, vrem sa mergem cu motoarele si, doi, mergem prin tarile baltice si un pic de Rusia. Merita tot efortul. Sunt locuri de basm, sunt locuri incarcate de mister si sa nu uitam ca vom prinde si ziua polara, adica la 12 noapte vom putea citi ziarul de la lumina soarelui :D.


Dar pana atunci… planuri… vise… vise.... Avem voie. Nu?


luni, 1 decembrie 2008

Poveste de iarnă cu zâne – partea a doua

Asa cum nu ma asteptam, povestea cu zâne a fost cu zâne. Zâna a fost Maria. Maria Filali. Partenera lui Mazen Kiwan. Pe Mazen il stiam de la Tangocamp. Contrar majoritatii parerilor, mie personal Mazen mi-a placut atunci. Mi-a placut si acum. Din ce in ce mai mult. Mazen este tipul nepopular. Exagereaza reactiile pentru a obtine intelegere rapida. Nu e genul care te bate linistitor pe umar spunand “da, ai progresat nitel, continua, o sa reusesti tu ceva” chiar daca tu nu auzi timpul tare din muzica. Mazen este tipul acela inalt si slab, cu charisma de Iisus Hristos, care nu s-ar teme sa spuna: “Trebuie sa munciti foarte mult ca sa obtineti ceva. Talentul este 10%, restul de 90% vine din munca”. In fine, Mazen Kiwan, libanezul.


Maria Filali...ei, Maria este o poveste. Este vie, stralucitoare, calda, buna, blânda.... pâna o superi (e foarte greu sa o superi pe Maria, dar sa te fereasca Dumnezeu – N.B. Asta se scrie cu majuscula – de mânia ei cand e furioasa). Maria este zâna din povestea noastra de iarna, zâna pe care am primit-o ca pe un dar ceresc, venita din cele zari si plecata inapoi in ele. Maria este poezia in forma pura, coborata printre noi pentru a ne lumina si a ne incalzi inimile...


Imi pare rau ca nu am stiut ca au venit mai devreme. Imi pare rau ca nu i-am prins decat pentru doua vorbe pe fuga. Imi pare insa extrem de bine ca i-am intalnit. Pe Mazen a doua oara, pe Maria prima data. Mazen organizeaza un festival in aprilie, la el acasa. Maria va fi si ea acolo. Vin si Pino si Natalie. Pe celelalte doua cupluri nu le stiu, deci n-o sa va povestesc despre ele.

Nu stiu cum sa ma impart: tot in aprilie, in acelasi week-end, vin aici Adrian Veredice si Alejandra Hobert. Dam cu banul? Alegem in functie de .... ce? Uf, tare-s mic si necajit... (tip: baicarii pregatesc o excursie la Capul Nord, TOT in aceeasi zona de timp!!!)

P.S. Ca in orice poveste cu zâne, a fost si zmeul prezent. Un zmeu nesimtit si mitocan, ca daca l-ar fi dus mintea altfel, n-ar mai fi fost zmeu, ci om de treaba. Puah. Sa-l ignoram in continuare, si daca va mai scoate capul ala mare si urât, să i-l taiem cu sabia, si sa-l zdrobim sub calcai, năpârcă veninoasă ce se află!

vineri, 28 noiembrie 2008

Povesti de iarna cu zane si tango

Urmeaza povestile.... de iarna (caci ne ameninta cu fulgii si viscolul si furtuna)...

Sa ne vedem cu drag, La Scena si la Esquina... si apoi sa le povestim la gura sobei, la un pahar de vorba dulce si o cana de amintiri calde (Costele sufla: vin fiert ;)))

P.S. publicitate aici.

marți, 25 noiembrie 2008

Implant ?



Ce sunt implanturile dentare si cu ce ma ajuta?





Implantul dentar este o radacina dentara artificiala inserata intr-un maxilar pentru a sustine o coroana dentara sau o punte dentara. Tratamentul poate fi mult mai conservativ decat puntea dentara traditionala, atata timp cat implantul nu se sprijina pe dintii vecini restanti. Restaurarile cu implanturi dentare arata si se simt atat de natural incat poti uita ca ai pierdut vreodata un dinte. Ele pot fi (in unele cazuri) solutia cea mai buna la problema dintilor pierduti. Odata ce se integreaza in structura osoasa, ele pot preveni pierderea osoasa si retractia gingivala care insotesc adesea puntile dentare. Nimeni nu va sti niciodata ca ai un dinte fals (doar dintzaru' :D).

Iata cateva avantaje:

Conservativ: Implantul dentar nu sacrifica dintii vecini, asa cum face puntea dentara, deoarece ei nu sunt atinsi de catre implant. Dintii tai raman neatinsi, un beneficiu pe termen lung pentru sanatatea ta orala.

Confort: implanturile dentare iti vor permite din nou sa vorbesti si sa mananci cu incredere.

Fiabilitate: Rata de succes a implanturilor dentare este previzibila. Sunt considerate o buna optiune pentru refacerea dentara.





Stiri din viitor

Acestea sunt ştirile zilei de 1 aprilie 2009, când efectele crizei financiare mondiale vor fi maxime.

În Europa, lucrurile merg rău. Moneda euro s-a depreciat atât de mult, încât a depăşit un nou prag psihiatric, ajungând la paritate cu cea din Botswana. Criza financiară loveşte toate băncile, până şi pe cele de spermă, care nu-şi mai reînnoiesc abonamentele la revistele pentru adulţi. Şomajul a crescut atât de mult, încât nu se mai fac angajări decât la birourile pentru şomaj.

Nicolas Sarkozy reuşeşte cu greu echilibrarea balanţei bugetare a Franţei, fiind nevoit să scoată la licitaţie jumătate din garderoba Carlei Bruni. În Marea Britanie, Regina încearcă menţinerea economiei pe linia de plutire prin acordarea titlului de „Sir" contra cost şi astfel Roman Abramovici devine primul „Cup" din istorie. În Italia, Ferrari anunţă lansarea unei autoutilitare, care va putea atinge 60 de kilometri pe oră.

Există însă şi veşti bune. China a aprobat împrumutul solicitat de Banca Centrală Europeană, în schimbul susţinerii de către UE a candidaturii oraşului Beijing la organizarea următoarelor zece ediţii ale Olimpiadei, cele două părţi convenind ca preşedintele Mao să apară pe bancnota de 1.000.000 de euro.

În SUA, efectele crizei sunt atât de profunde, încât Obama e nevoit să-şi ia o a doua slujbă. Oferta de subînchiriere a Casei Albe, publicată în Wall Street Journal, a rămas fără ecou, deoarece nici Bill Gates nu mai îndeplineşte noile condiţii de creditare. La câteva zile după ce „Dow" s-a despărţit de „Jones", făcându-şi indice separat, Bursa din New York s-a redeschis pentru prima oară pe plus după o pauză de şase luni, graţie unui grup numeros de turişti japonezi care au plătit cash biletele de intrare.

Prezent în emisiunea lui Larry King de la CNN, Osama bin Laden se arată dezamăgit de faptul că nimeni nu-l mai caută, nici măcar pe Google, deoarece preţul pus pe capul lui a scăzut la 25 de cenţi, plătibili în rate.

În România, ANL introduce sistemul „buy back", prin care persoanei care îşi cedează locuinţa pentru că nu mai poate plăti întreţinerea i se achită prima rată la cumpărarea unui kil de cartofi. ProTV lansează concursul „Girez pentru tine".

Într-o perioadă în care până şi Lufthansa a luat măsura de a porni motoarele avioanelor numai la decolare, TAROM surprinde pe toată lumea anunţând că va organiza un zbor pe Lună, cu un avion pilotat de Florea Geică. Mircea Geoană aplaudă ideea unei lansări româneşti în spaţiul cosmic, însă compania aeriană corectează apoi greşeala din comunicat, precizând că era vorba de „un zbor pe lună".

În urma grevei directorilor de bănci, premierul Tăriceanu le aprobă acestora o creştere salarială de 50 la sută. Seara, Renault anunţă reluarea lucrului la uzina din Piteşti, unde va intra în fabricaţie noul model popular „Dacia 2009", într-un singur exemplar.
Zambiti, maine va fi mai rau !

duminică, 23 noiembrie 2008

Problema...de "artimetica" familiala


Saptamana aceasta ne-am bucurat de venirea pe lume a lui Spiridon, cel de-al x-lea nepot al parintilor mei. Parintii mei au 4 copii: F, V, D si I.

F are 7 nepoti, V are 8 nepoti, D are 10 nepoti si I are tot 8 nepoti.

Imi puteti spune cati copii are fiecare (F, V, D si I) ?
Si al catelea nepot este Spiridon?

:)))))))))))))))))

P.S. Cei din familie nu au voie sa raspunda.

Bună dimineaţa!

Scrie Dono despre pac pac pac de dimineaţă :). Hei, pac pac–ul nostru a făcut ochişori la prima oră şi a venit suavă, ca o zână adevărată ce se află, să zgâlţâie „adormiţii”: Mi-e foameeeee! Întrebarea care ne-a izbit pleoapele grele a fost: cine-i face laptele? Ei, s-a răspuns la întrebare. Dar cine desface pişcoturile? Cine găseşte hârtia de colorat (pai da, am greşit, i-am luat un nou set de şabloane şi carioci, acu’ normal, consumă hârtie, ce-aţi vrea, să scrie pe pereţi? :P)? Cine asta, cine aia?????

Am avut ceas cu fetiţă în dimineaţa asta, şi zău dacă nu a fost tare bine.... ;))))

Prietenului Boby...



”Toamna - ploaie, vint, noroi. Nimic nu poate fi mai sumbru decat acest anotimp rece, cu ploile lui nesfirsite. Si daca toamna [...].”

Asa incepea postul prietenului Boby despre depresiile de toamna, care m-a facut sa-mi aduc aminte de o frumoasa poezie scrisa de al meu frate intr-o toamna pe vremea cand era soldat (1987). Apoi, intr-o iarna cu nametii pana la geam (1991), in cabana Piatra Arsa, cu un vin fiert, o chitara si impreuna cu alti doi prieteni, Budu si Catalin, am reusit sa compunem o melodie, foarte reusita, dupa parerea mea, pe care promit sa i-o cant cu prima ocazie si lui Boby.



"Afis zdrentuit

Ploaia ma uda,
Vantul ma bate,
Pe strada curata o lacrima-mi cade

Cainii ma latra,
Oamenii fug,
Mai am o dorinta: Sa fiu ars pe rug."


sâmbătă, 15 noiembrie 2008

Broasca motorista :D



Nu-i asa ca-i totala? ;)

Acceleratul - George Toparceanu

Peste fagi cu varfuri sure
A cazut amurgul rece.
Inserarea muta trece
Furisata prin padure.
Spre apus abia s-arata
Printre crengi, intunecata,
O vapaie de rubin...
Din frunzisurile grele
De-nnoptare tot mai vin
Glasuri mici de pasarele...

Reci si palide-n senin
Se ivesc deasupra stele.

*
Si deodata, dintre dealuri
Se desprinde larg un zvon
Departat si monoton,
Ca un murmur lung de ape
Revarsate peste maluri...
Creste-n lunca, mai aproape,
Umple vaile vecine
De rasunet mare...
Vine!...


Fulger negru... trasnet lung
Dus pe aripi de furtuna,
Zguduind pamantul tuna,
Zarile de-abia-i ajung...
Parca zboara,
Parca-noata,-
Scuipa foc, inghite drum,
Si-ntr-un valvartej de fum
Taie-n lung padurea toata...

A trecut...
Dinspre campie,
Vuiet greu de fierarie
Se destrama in tacere...
Scade-n departare...
Piere...

*
Iar in urma-i, din tufisuri,
De prin tainice-ascunzisuri,
Se ivesc pe jumatate,
Pasarele ciufulite,
Alarmate
Si-ngrozite:
-Cine-i?...Ce-i?...Ce-a fost pe-aici?...
Ciripesc cu glasuri mici
Cinteze si pitulici.
Doar un pui de pitigoi,
Int-un varf de fag pitic
Sta cu penele vulvoi
Si, facand pe suparatul:
-Ce sa fie? Nu-i nimic.
A trecut Acceleratul...

vineri, 14 noiembrie 2008

Ecuatii... zilnice


Cu totii suntem prinsi in iuresul zilnic, cu activitati fel de fel. Uitam sa zambim, sa glumim, sa plangem, sa iubim. Un prieten posta pe blogul lui un articol despre cat de robotei am devenit, articol cu care nu sunt de acord. Acelasi prieten mi-a trimis astazi un mail cu ecuatii simpatice gandite de o minte ghidusa despre cat de "magari" suntem...
Vi le impartasesc si voua:

Ecuatia 1

Omul = mancat + dormit + munca + distractie

Magar = mancat + dormit

Atunci:

Omul = magar + munca + distractie

Deci:

Omul - distractie = magar + munca

In alte cuvinte:

Omul care nu stie sa se distreze = Magar la munca

Ecuatia 2

Barbat = mancat + dormit + castig bani

Magar = mancat + dormit

Atunci

Barbat = Magar + castig bani


Deci

Barbat - castig bani = Magar

In alte cuvinte:

Barbatul care nu castiga bani = Magar

Ecuatia 3

Femeia = mancat + dormit + cheltuiala

Magarul = mancat + dormit

Atunci

Femeia = Magar + cheltuiala

Deci

Femeia - cheltuiala = Magar


In alte cuvinte

Femeia care nu cheltuie = Magar

Daca includem:

ecuatia 2 in ecuatia 3

Barbatul care nu castiga bani = Femeia care nu cheltuie

Deci,

Barbatul castiga bani pentru a nu lasa Femeia sa devina Magar (Postulatul 1)
Si, Femeia cheltuie pentru a nu lasa Barbatul sa devina Magar (Postulatul 2)


Deci avem,

Barbat + Femeie = Magar + castig bani + Magar + cheltuiala

Atunci din postulatele 1 si 2 putem trage concluzia:

Barbatul + Femeia = 2 Magari care traiesc fericiti impreuna!

joi, 13 noiembrie 2008

Cele mai....




...grozave madarine din viata mea au fost furate.

Sa ma explic: imi plac citricele. Imi plac portocalele si mandarinele dulci si parfumate, nu acriturile pe jumatate putrezite pe care le gasim cel mai adesea la supermarket. Portocalele de Cuba, mici, maro cu verde, de nu dai doi bani pe ele, ce dau un suc dulce si gros de parca e nectar. Mandarinele coapte, lucioase, aromitoare, ce se topesc in gura.

Ei bine, "cele mai nemaipomente" mandarine pe care le-am mancat vreodata au fost furate. Furate din copac, de pe plantatie. Erau atat de coapte, incat jumatate din coaja ramanea in copac. Le-am furat cu japca. Am facut tricoul punga, strans in centura, si in cinci minute adunasem o poala. Prima a fost divina. A doua la fel. Si restul, pana la sfarsit. Sucul lor dulce se scurgea parfumat si cald (era putin dupa apusul soarelui), pulpa lor avea o consistenta suava si molateca ce incita cu totul si cu totul alte pofte....

Am revenit a doua seara, si am luat mai multe. Am mancat mandarine dimineata, la pranz si seara, si pentru prima data, am avut destule citrice bune, dulci, divine.

Am cunoscut Raiul mandarinelor. E o plantatie mica, undeva, pe taramul de basm suprarealist al Spaniei. Spania lui Dali, Spania lui Gaudi, Spania calda, primitoare, Spania maura, catolica, neinduratoare. Spania cu cele mai dulci si mai parfumate mandarine, pe o plantatie mica si prafuita, undeva la marginea unui drum.




Spania...

Soferul meu punct ro



Daca nu ştiaţi, există în Bucureşti un serviciu la care poţi apela când ai băut şi vrei sa te ducă acasă un şofer profesionist cu maşina ta. Ei bine, acesta se vrea un serviciu de talie europeană.

Eu nu am ştiut de el până aseară, când veneam agale spre casa cu maşina pe strada Tunari. Zic agale pentru ca rulam cu o viteza de circa 40-50 km/h, obosit fiind, strada îngustă cu pavaj prost, ora înaintată (spre 23) şi cu teama de a nu-mi ieşi cineva sau ceva în fata maşinii. Si iată ca mi-a apărut ceva în fata maşinii, dar nu va vine sa credeţi de unde? Din spatele maşinii, rula cu peste 120 km/h şi ceea ce am văzut eu în oglinda retrovizoare a trecut ca acceleratul lui Toparceanu pe lângă mine. Dar ca de obicei la stop, ghinion, a prins roşu, asa ca l-am ajuns din urma. Ma uit curios sa vad cine e vitezanul. Normal, un ”profesionist”.

Râd eu, dar se presupune ca era şofer profesionist, întrucât maşina aparţinea firmei ce oferă serviciul amintit mai sus, fiind acoperită cu colante de reclamă cu adresa de web şi sloganul “şoferul nostru, maşina ta!” Ok, maşina mea, şoferul vostru, dar oare cei care promovează acest serviciu ştiu cum conduc şoferii lor? Sau poate era chiar unul dintre şefi la volan...

Oare dacă beau şi nu vreau sa-mi pierd permisul, şi apelez la un “şofer profesionist”, nu îmi doresc sa ajung sănătos şi întreg acasă? De maşina mea puţin îmi pasa, prietenii mei ştiu că o împrumut fără reţinere, la fel şi motoreta, dar viata mea nu vreau sa o dau în mâna unui ”profesionist” ca cel pe care l-am întâlnit aseară. Personal nu aş apela la serviciile lor, deşi m au făcut suficient de curios încât sa le accesez site-ul ca să vad cine sunt şi ce oferă.

Vă întreb: voi aţi apela?

marți, 11 noiembrie 2008

POVESTEA NEBUNA A VACII NEBUNE



Citez:

"De la sfarsitul anului 1987, presa scrisa anunta “debarcarea” presupusei SIDA in Europa si se interesa plina de exaltare de lansarea sa publicitara.

Terorismul mass-mediei cu privire la escrocheria SIDA incepe spre a doua parte a anului 1986 si functioneaza in plin la inceputul lui 1987.

In acel moment incepeam sa intuim multe lucruri prea ciudate pentru a fi vorba de un caz simplu; dar s-o luam in ordine:

In 1976, industria farmaceutica atotputernica, cauta o modalitate de de a-si extinde afacerile, in indiferent ce directie.

In acel moment, un cercetator oarecare, crede ca a identificat in virus numit “al gripei porcine”, la O SINGURA persoana care murise in urma unei infectii putin cunoscute.

Cei mai corupti dintre medicii si cercetatorii aflati in solda marilor societati multinationale au difuzat imediat stiri false si foarte alarmante despre o presupusa epidemie “de gripa porcina” care ameninta populatia. 40.000.000 de persoane au fost vaccinate impotriva unei boli care nu fusese vazuta si care nu a aparut niciodata.

Acest scandal nu a fost niciodata denuntat de ziarul corupt aflat in serviciul vanzatorilor de minciuni; dar s-a sfarsit de la sine, atat era de ridicol si absurd. Dar faptul ca nici macar cercetatorii si medicii mai putin corupti nu au denuntat aceste manevre murdare, arata destul de clar starea in care a ajuns medicina.

Constatand acest succes facil, cinci ani mai tarziu a fost inventata o alta minciuna mult mai banoasa si de dimensiuni mult mai semnificative: pretinsa SIDA. Ziarul de larga difuzare nu a denuntat-o niciodata si de 30 de ani ne impuie capul cu alarme false si prostii asezonate, considerandu-ne pe toti afectati de “coma sapientiala ireversibila” (CSI) sau de dizabilitate culturala.

Dar pentru ca am ajuns aici, va voi spune inca niste lucruri despre boala “vacii nebune” care-i vor interesa si pe pretinsii seropozitivi, pentru ca asa veti intelege ca degradarea si putreziciunea stiintei este totala, nu extinsa doar in anumite sectoare sau raspandita marginal.

Boala “vacii nebune” pare sa fie datorata prionilor, proteine ciudate , putin cunoscute pana acum si prezente in creierul tuturor animalelor. Dar prioni mutanti sau degenerati pot, se pare, sa depaseasca numarul celor normali si ajunsi in aceasta situatie pot sa inceapa sa distruga celulele nervoase normale: deci iata faimoasa maladie. Care a fost raspunsul stiintei corupte? Simplu: s-a apucat sa vada cum se pot produce animale fara prioni, deci imune la boala “vacii nebune”.

Cu soarecii a mers bine, in curand vor incerca si cu vacile acelasi lucru. In cativa ani, poate stiinta va produce vaci fara prioni......pe care sa le hraneasca din abundenta cu faina de natura animala, obtinuta din hoituri cu miros pestilential, cu caini si pisici adunate de pe strada, cu animale in descompunere, moarte de cancer sau orice alta boala, poate infectioasa.

De ce nu le-o trece oare prin cap acestor blestemati de oameni, ideea de a le da vacilor pur si simplu hrana lor naturala, sau cel putin ceva sanatos? Se ocupa in schimb sa fabrice vaci care sa poata inghiti orice porcarii fara a produce daune (cel putin vizibile) consumatorilor, pentru ca in acest fel, marii producatori industriali sa castige mai mult.

De fapt, o operatiune similara s-a facut deja cu soia : ADN modificat, ca sa poata tolera cele mai puternice ierbicide toxice si pe care sa le puteti inghiti pentru eternitate.

Sugerez acestei nobile si folositoare “stiinte” sa treaca la un stadiu industrial mai avansat si mai banos: de ce nu cerceteze modul de a alimenta “stiintific” vacile de lapte, cu propria balega? Sistem eficient, fara deseuri; alimentatie cu circuit inchis, fara cheltuieli pentru cumpararea nutretului si soiei...laptele va lasa poate de dorit, intrucatva, dar cu cateva miliarde pentru publicitate, publicul va ignora si asta ca doar a inghitit atatea in trecut....." - am incheiat citatul.

Ati fi capabili sa faceti orice ce pentru a deveni stapanii unei mine de aur pe care s-o exploatati numai in folosul vostru.....dar chiar buzunarele voastre au ajuns mine de aur...de care profita insa doar acei “smecheri” care ajung sa convinga umanitatea ca medicina inseamna doar cheltuieli uriase si aparate din ce in ce mai costisitoare?
Hmmm.... oare gluma asta mai poate fi o gluma?

luni, 10 noiembrie 2008

Despre frustrari si frustrati in trafic


Azi. Noiembrie. Frig. Totusi soare placut si uscat.
Conditii foarte bune pentru sofat masina mica intr-un trafic sufocat al capitalei, dar si mai imbietoare la pilotat motoreta in sus si-n jos. Am optat pentru doua roti deoarece trebuia sa ajung pe Centura Bucurestiului unde dai piept cu “marele zid romanesc” de tiruri, pe care cu greu reusesti sa-l dovedesti chiar si cu ea, motoreta. Intrucat asfaltul e rece, cauciucurile la fel - deci gripul foarte mic - am incercat sa nu depasesc viteza de 70 km/h, tre' sa recunoasteti ca e o viteza mica, desi o poate atinge in numai 2 secunde jumate. O alegere foarte inteleapta, nu? …
NU.
Adica nu si din punctul de vedere al soferilor, care in momentul in care vad un motorist ce merge cuminte devin agresivi si vor “sa-l faca”, mai ales daca au o masina mai bengoasa. Doar au si ei ceva peste suta cai putere si se simt potenti. Scuze, am uitat ca si soferitele reactioneaza la fel, in special categoria “pitzi ajunsa” (cele ce il au ca profesor pe numitul “cocalar bazat” :D).
Astfel, pe Calea Floresca m-am dat la o parte din fata unei Pitzi cu talpa grea, invitand-o chiar sa ma depaseasca. Recunosc ca mi-a multzumit. Dar a urmat coloana de pe podul de la Elvila unde calutzul meu s-a strecurat si am ajuns iar in fata ei, moment in care a aparut frustrarea. Merg cuminte in coloana intrucat urma o trecere de pietoni si e mai bine asa, nu? …
NU.
Nu si daca esti cu motoreta. Masina din fata mea franeaza si invita pieteonul sa traverseze, un gest normal. Eu franez progresiv concomitent cu frana de motor, va amintiti ca asfaltul e rece, nu? Dar… ghinion, Pitzi tocmai baga piciorul in gaz cu intentia de a ne face pe linia de tamvai pe amandoi. Ea doar poate si duce. Are antrenament (vezi cocalaru :D). Fractiunile de secunda incep sa ma copleseasca. Manevra de evitare pe partea stanga a masinii… cu frana “mangaiata” cu grija sa nu derapez… claxon din plin pentru ca pietonul sa nu treaca de botul masinii eu nefiind sigur Pitzi nu ne va zbura pe toti trei (masina, motoreta si pieton). Pitzi cu ochii mari, sanii pe volan (deh, inertia nu iarta) fundul masinii ce juca stanga-dreapta, iata ce imagini aveam io in oglinda. In urechi scartaitul ascutit al rotilor blocate. Daca eram incepator si opream regulamentar in spatele masinii asa cum intentionam initial, mi-o tragea Pitzi pe la spate si ma trimitea sa iau o portie de masina si din fata.
Iata de ce ii multumesc lui Cristi (instructorul moto), care insista sa invatam manevra de evitare si sa o folosim in locul franarii violente. Dar bine ca am scapat cu bine. Se pare ca evenimentul a avut menirea sa o linisteasca si pe Pitzi cea bazata, care s-a ales cu frigiderul plin de carne din partea pietonului speriat de moarte, pentru ca dintr-o data talpa ei cea grea s-a usurat.
Mi-am continuat drumul cu ochii jucand intre oglinzi, imaginea din zare, masina din fatza mea, parcarea benzinariei de unde poate iesi masina cu soferul ce e mai interesat de formarea numarului de telefon decat de faptul ca are cedeaza trecerea, iar la urma urmei motoreta are loc, si daca iese el, ca de-aia e subtire si “taliata”.
Da, dragii mei, cand esti “calare” trebuie sa-ti arunci privirea in toate partile si sa prevezi si anticipezi orice miscare facuta de soferul plictisit de traficul aglomerat in care motociclistul daca se descurca si se strecoara la 10-15 km/h ar trebui sa o faca la fel de bine si la 50-70 km/h. Iar daca reuseste si se descurca, cuminte fiind in trafic, atunci vine frustratul si il face pe dreapta sau pe stanga, numai ca satisfactia lui mica nu tine dacat pana la primul ambuteaj. Satisfactie care nu de multe ori duce la accidente stupide. Stiu, si motociclistii au frustrarile lor si exagereaza in trafic.

Ar trebui sa lasam cu totii frustrarile la o parte. Conduc si masina si motoreta si fiecare isi are avantajele si dezavantajele ei, dar asta nu trebuie sa ne faca sa nu ne respectam in trafic.
Va doresc tuturor Asfalt uscat!

P.S. Daca vreti sa stiti ce masina avea Pitzi cititi Oda lui Dono la: http://dono.ro/?p=167

Rumba...

Prima dată am întâlnit-o la cursuri, prezentată ca o specialitate exotică. N-am înţeles nimic. Profesorii ne arătau mereu o secvenţă oarecare, seacă, stereotipă, ce nu se lega de nimic şi n-avea nici un înţeles.
Am auzit apoi muzica. Ritmuri adânci, răscolitoare, care chemau la .... ceva îndepărtat, nedesluşit, aţâtător.
Am ajuns apoi în Cuba. Cuba calda, Cuba îndepartată, Cuba lui Fidel, misterioasă şi fermecătoare, leagănul salsei, salsa care este copilul son-ului. Son cubano venit din rumba. Aaaaa, da, vă povestesc despre rumba. Rumba cubana, nu denaturarea din dans sportiv. Expresia Santeria, dansul Orishas, explozie de culoare, sunet, sexualitate.
În fiecare sâmbătă după-masa, la El Gran Palenque, veneau preoţii Santera. Forţa brută, primitivă pe care o emanau e indescriptibilă. O putere hipnotică, chemând comunitatea să se adune la rumba, cu congile. Palmele lor mari, cu degete puternice ce fac să rezoneze orice bucată de lemn. Sunetul constant al clavelor rumba: pa. pa. pa-u-papa.
Cine sunt Orishas? Ei sunt emisarii lui Olodumare/Zeul suprem. Ei sunt stăpânii forţelor naturii şi ai eforturilor omenirii. Se recunosc între ei şi sunt recunoscuţi prin numărul şi culoarea specifică, fiecare are o mâncare favorită şi alte lucruri pe care le place sa le primească ca ofrandă. Astfel le putem dărui ceea ce îşi doresc într-un mod acceptabil, astfel încât să recunoasca darul şi să ne poată veni in ajutor. Conga cheamă Orisha.
Primul intră în scenă Rastaman: negru/galben/verde/rosu sunt culorile sale. El este mesagerul, vestitorul, deschizătorul de drumuri. Sunet/muzica/culoare/mişcare.
Intai vine Iemanjá: albastru profund, regina mărilor şi mama tuturor. Serioasă, demnă, mama cu copii nenumaraţi.
Urmeaza Ochun: tânără femeie, veselă şi jucauşă, pusă pe şótii şi glume. Galben strălucitor şi auriu sunt culorile ei, vârtej de lumină ce-ţi ia ochii. Simbolul căsătoriei şi al fertilităţii, supărarea ei nu e niciodată prea adâncă.
Vine apoi Shango: roşu, mândru, războinic. Primitiv, ameninţător, tăvălug orb şi nesimţitor al războiului, n-are milă, înţelegere, răbdare.
Obatalá. Spiritul superior. Tatăl tuturor orisha şi al oamenilor. Rece şi mândră instanţă supremă. Alb.
Oameni în rumba. Femei care cheamă. Barbaţi ce le urmaresc. Copii care cresc, devin adulţi, bătrâni ce-şi amintesc ce-au fost şi care vor sa arate că încă mai sunt.Cuba. Amestec de Africă neagră, creştinism spaniol şi spirit străvechi al Americii. Stranie şi înfricoşătoare, caldă şi familiară precum casa vecinilor.
Rumba......




P.S. Poze by Costele

duminică, 9 noiembrie 2008

Eliberarte - the album

Daca o neintelegere de orgolii, in tonul general din Romania zilelor noastre, nu ar fi inchis o usa, asta-sara as fi dansat alaturi de prieteni dragi la o milonga frumoasa, inspirata de festivalul de tango care de abea a trecut peste noi.
Cum asta nu se poate, ma multumesc cu vizionarea prelucrarii pozelor din ultima seara a festivalului, singura in care fotografierea de catre „amatori” a fost permisa, si cu distilarea noilor amintiri calde si dragi.

Anul trecut i-am cunoscut la Paris. Impresia puternica si de neuitat pe care mi-au lasat-o atunci a fost reinnoita acum. Mai mult, bucuria de a-i vedea din nou pe acesti profesori extraordinari si totodata dansatori exceptionali a fost dublata de faptul ca acest eveniment a avut loc acasa.
In Bucurestiul nostru plin de gropi si stangacii balcanice, de tiganisme si incultura, iata ca se poate intampla si altceva: un festival de arta, o bucurie pentru toti participantii, fie ei veterani sau neofiti, ce au putut participa la sarbatoare. Caci asa am simtit-o eu: un regal de arta, cu lectiile de tango gratuite sau specifice, cu spectacolele extraordinare puse in scena de maestrii, cu milongile pline de miscare si culoare. Fete frumoase, baieti entuziasti, multa bucurie si caldura. Locatia a fost frumoasa si ea, si mai ales specific romaneasca, cu vinul fiert, fasolea batuta si salata de vinete, si acele placinte (o, placinta de mere!!!! cine n-a gustat macar una a pierdut enorm in termeni de papile gustative), cu terasa externa dar incalzita, per total un loc minunat. Clubul Taranului Roman s-a dovedit odata in plus o gazda primitoare si permisiva pentru tango-ul romanesc si prietenii sai. (multumesc D./A da Tango, inca o data, pentru ca ai descoperit si pus in valoare acest spatiu...)

Sau prezenta lor a facut ca totul sa fie perfect? Caci si ultima seara, in care au activat in doua locatii, in care la lectia gratuita au participat 120 (da, 120!) de oameni, in care au dansat maiastru la Villa Rodizio a fost la fel de entuziasta si de plina ca si celelalte.

Am incheiat saptamana cu o lipsa cronica de somn, dar fericita. Au fost aici pentru noi: Sebastian Arce si Mariana Montes, Mariano Chicho Frumboli si Juana Sepulveda, si, bonus, Damian Rosenthal si Celine Ruiz. Plutesc inca in dulcea visare a tango-ului dansat de Mariana.... si condus de Sebastian...

P.S. Pozele din slideshow sunt cele despre care va vorbeam la inceput. Impresiile tocmai le-ati citit. Spor la vizionare!




P.S. Poze by Costele

Milonga de duminica ... a murit



Din pacate am aflat ca milonga de duminica seara de la New Yorker nu se va mai tine :((
Totodata si seara de salsa de la aceeasi locatie a fost anulata gratie unei neintelegeri intre niste orgolii, probabil mai mari decat dorinta dansatorilor de a fi acolo :D.
Vom reveni cu vesti noi, pana atunci sperand ca baietii nostrii (D. si C.) sa gaseasca o alta locatie.

ASFALT USCAT !


1. Spune-mi cate ceva despre tine .

Ma numesc M. M., sunt din Bucuresti, am 26 de ani, sunt medic, si sunt necasatorit. (suna ca la un concurs de miss :))) )

O. T., din Bucuresti, 36 de ani, medic dentist (dintzar :D), am trei copii: 2 baieti si o fetita.

2. Ce inseamna pentru tine motocicleta?

M.M.: Mai bine zis ce a insemnat. Incepind de la varsta de 4-5 ani(varsta la care am inceput sa merg pe bicicleta si sa aud despre motociclete), a fost un vis.Visul a prins contur cand pe la 13 ani mi-au luat ai mei o motoreta cu care am batut campurile din spatele curtii bunicii mele, iar de cativa ani reprezinta realitate. Azi inseamna relaxare, inseamna nevoie(in caz ca nu pot merge cu masina), inseamna rapiditate mai ales prin traficul din Bucuresti. Una peste alta a insemnat si inseamna placere.

O.T.: A insemnat tot timpul o atractie greu de explicat in cuvinte, atractie pe care o observ si la copiii mei. Cand am inceput sa ascult muzica rock a inceput sa insemne si o imagine ce se potrivea foarte bine cu muzica ce o ascultam. Astazi vad ca se potriveste si cu muzica house, dar cu o mentiune foarte importanta: in timp ce rockerii sunt adeptii clasicului, a se citi choppere-cruisere, ceilalti sunt adeptii “vitezanelor” cu multi cai putere.













3. In ce fel ti-a modificat viata motocicleta?

M.M.: Nu mi-a modificat viata in nici un fel. Sau poate eu nu simt asta.

O.T.: De cand mi-am luat prima motoreta, un chopper desigur, desi nu-mi luasem permisul, m-am simtit mult mai liber... Au urmat apoi multe momente in care o plimbare cu motoreta m-a scos dintr-o pasa proasta. Plimbarile cu prietenii au devenit o obisnuinta si e suficient un telefon pentru a ne reuni si a pleca sa facem o tura de relaxare, fara un motiv anume, doar sa le simtim vibratia .














4. Ce preferi? Motocicletele de viteza sau chopper-ele? De ce?

M.M.: Prefer chopper-ele, si asta de la inceput de cand am ajuns interesat de masinariile astea. De fapt s-a intamplat sa il aud pe tata vorbind despre Harlrey-Davidson si de acolo a plecat totul. Nu stiam bine sa vorbesc la varsta aia dar le spuneam alor mei ca atunci cand voi fi mare voi merge pe motocicleta si neaparat va trebui sa fie H-D. Imi plac si motoarele de viteza dar pe circuit :))), glumesc. Ideea este ca sunt un tip clasic si ma atrage tot ce este clasic si dupa mine nu se compara aspectul, cromul, sunetul unui chopper cu 3 carene de plastic care zboara cu 250 km/h.

O.T.: Personal am trei motociclete: un chopper, un sport-touring si un enduro (on-off). Sentimental sunt cel mai legat de chopper si-mi place cel mai mult. Sport-touringul l-am cumparat din necesitatea de a parcurge distante lungi in unitati de timp mai mici decat cu chooperul, mai ales ca deplasarile au loc pe sosele europene unde vitezele de deplasare sunt mari (140-150 km/h), spre deosebire de State unde daca rulezi cu 150 km/h (95 mph, limita fiind de 65 mph) te iau cu catusele si stai si o noapte la racoare. De aceea in Europa ai sa vezi multe touringuri si “vitezane”, iar in America multe choppere si cruisere. Motoreta de enduro este foarte binevenita pentru drumurile Romaniei si mai ales pt capitala fiind foarte manevrabila, mai usoara si mai rezistenta la gropanele “reabilitate” de primarie (nu de multe ori cauza unor accidente stupide a celor ce se deplaseaza pe doua roti). Totodata cu enduro facem si iesiri offroad unde ne relaxam activ si admiram peisajul mioritic.














5. Mai exista acum acel spirit din "easy rider"? Mai exista spirtul "hell's angels"?

M.M.: Nu stiu daca mai exista aceste spirite sau nu. Si nu stiu cat s-au alterat in caz ca mai exista. Insa este foarte posibil ca ele sa mai existe intacte in sufletele catorva. La noi in tara cred ca nu au existat si nici nu exista.














O.T.: Spiritul de “easy rider” exista in sufletul fiecarui rider, dar se manifesta si iese la suprafata atunci cand el se rupe de agitatia cotidiana si pleaca sa “calareasaca” singur sau in gasca cu 90-100 km/h, nestresat de timp de ruta sau de vreme. Doar vantul, vibratia motorului si gandul ce zboara liber il insotesc. La noi nu cred ca a existat si nici nu exista spiritul “hell’s angels”, exista doar "bikeri" care incearca sa-l imite fara success, uneori sfarsind tragic.

6. Cat de scump e sa ai o motocicleta?

M.M.: Depinde de motocicleta.(Daca ai o Mobra cum am avut-o eu la 13 ani este foarte scump, de fapt inestimabil momentul cand o auzi ca merge :)))) ). Este destul de scump, mai ales cand te gandesti ca o motocicleta poate fi de multe ori mai scumpa decat o masina. Consumabilele, piesele sunt de asemenea scumpe. Insa depinde ce inseamna scump pentru fiecare. Multi se gandesc cat ii costa motocicleta, fac calcule, au banii si o cumpara. Nu se gandesc ca le trebuie si echipament si aici e marea problema, pentru ca multi observa ca mai dau pe echipament jumatate din suma pe care au dat-o pe motocicleta. Pe urma intervin accesoriile sau personalizari cum ar fi de exemplu o aerografie care iar costa foarte mult. Dar pana la urma depinde de buzunarul fiecaruia si din cauza asta unii au moped-uri iar altii eu stiu ce custom de zeci de mii de euro.

O.T.: Functie de buzunarul fiecaruia. Cert este ca e mai scump sa ai si sa intretii o motocicleta comparativ cu o masina. Foarte scumpe sunt si echipamentele de protectiie de calitate care sunt foarte importante si indispensabile, uneori chiar vitale (mie imi place sa glumesc si sa le compar cu habitaclu de la masina). Nu e suficient sa ai o motocicleta de 150 CP fara sa ai si echipamentul adecvat, din pacate pustii teribilisti nu au inteles acest lucru.

7. Ti-ai lasa copiii sa se suie pe motocicleta?

M.M.: NU. Asta este raspunsul care imi vine de fiecare data pe limba cand aud intrebarea asta. De fapt as prefera ca nici apropiatii mei sa nu mearga pe motocicleta, mai ales in haosul de pe soselele noastre. Abia acum il inteleg pe tata cat de stresat sta cand sunt plecat cu motocicleta. Insa pana la urma daca ei vor vrea sa mearga cu motorul nu am cum sa le interzic eu, pentru ca daca le va intra microbul vor face asta cu sau fara stirea si voia mea.Asa ca mai bine sa stiu si sa le explic cat se poate de clar la ce pericole se vor expune.


O.T.: DA. Baietii , care au 8 si 10 ani, au motocicletele lor si merg la scoala moto unde sub indrumarea instructorului invata din tainele acestui sport. Am decis asa pt ca la varsta de 16 ani cand vor putea sa-si ia permis categoria A1 sa nu fie tentati sa se suie pe motoreta prietenului (sau sa fure motorul tatalui) si sa “mane” cu viteza pentru a cuceri inimile fetelor expunandu-se la riscuri necunoscute si necalculate. Pana atunci au timp sa-si descarce adrenalina si sa experimenteze tot in poligon si pe circuit unde este mai putin riscant.

8. Ce presupune sa fii biker? Dicolo de a merge pe motor ?

M.M.: In cazul meu nu presupune nimic special. Merg pe motocicleta pentru ca imi place sa o aud duduind sub mine si sa imi fluture vantul franjurii de la haina.

O.T.: Sa fii tu insuti. Sa-ti calculezi si sa constientizezi riscurile pentru a te putea bucura de “calaritul” motorului indiferent de tipul lui: chopper, sport, enduro, etc. La intalniri sa te simti bine cu ceilalti fara sa exagerezi, sa cunosti oameni fie ei bikeri sau numai admiratori. Sa-i repecti pe cei ce nu te inteleg (a se citi soferi, in special cei frustrati si impulsivi), mai ales in trafic.

9. Cat de des mergi la intalnirile mari de motociclisti? Ce se petrece la o astfel de intalnire?

M.M.: Nu merg foarte des, la una sau doua pe an si la astea mai ales daca ma atrage vreo trupa care concerteaza. Intrunirile incep de vineri si tin pana duminica.In general se sta la cort. In serile de vineri si sambata sunt concerte si se organizeaza fel de fel de concusrsuri. Sambata dimineata se organizeaza o parada a motociclistilor prin orasul respectiv. Lumea de obicei se simte bine, multi care sunt din diferite colturi ale tarii se reintalnesc, discuta, beau o bere. Cum nu exista padure fara uscaturi sunt cazuri cand alcoolul preia conducerea si pot aparea incidente neplacute, cum ar fi ambalari demente ale motoarelor in miezul noptii sau accidente stupide.

O.T.: Rar, de obicei cand prietenii (motoristi sau nu) dau apelul de rigoare si atunci mergem sa ne distram.

10. Care ar fi primul sfat pe care i l-ai da cuiva care vrea sa isi ia un motor? De ce?

M.M.: Sa aiba capul pe umeri, nu doar suport pentru casca. Sa nu faca pe viteazul pentru ca pe motocicleta cea mai mica greseala se poate plati scump. Sa se suie pe motocicleta in fiecare zi ca si cum s-ar sui pentru prima data pe ea, sa conduca preventiv si sa se fereasca el de altii, sa nu astepte sa il fereasca cineva. Sa nu plece primul de la semafor, iar daca o face in nici un caz sa nu plece tare. Sa nu confunde soseaua cu circuitul si sa priceapa ca daca merge pe Magheru cu 200 si toata lumea zice mirata UAUUU va fi eroul lor pentru cateva secunde iar pe el il va costa poate totul.

O.T. Sa fie pregatit psihic pentru motor, sa nu-l ia ca pe o jucarie pentru oameni mari. Sa-si ia un motor ”cuminte” = cu minte! - pentru inceput pentru a-si acorda sansa sa si-l poata cumpara si pe cel “nervos” mai tarziu. Sa foloseaca motorul de viteza pe circuit nu pe bulevard. “Sa mearga cu motorul ca si cu masina pentru a supravietui”, citat de la un prieten motociclist mai tanar cu 10 ani ca mine.

11. Este motocicleta o declaratie despre ceea ce esti tu ca persoana? Te defineste ca om? Sau este pur si simplu o modalitate de a agata femei?

M.M.: Da. Ma defineste. De fapt cred ca motorul fiecaruia este o declaratie a ceea ce este el ca persoana si il defineste (in cele mai multe dintre cazuri). Niciodata nu am socotit motocicleta un mijloc de a agata femei.

O.T.: Daca ma defineste nu stiu, asta o pot spune prietenii. Cert este ca ma simt foarte bine atunci cand o “calaresc”, mai ales daca apare si sentimentul de “easy rider”. Nu, nu este o modalitate de agatat femei, iar sfatul meu pe care-l dau fetelor este de a nu se urca pe motor cu oricine si mai ales fara casca (lucru ce se intampla destul de des). Trebuie facuta diferenta intre baiat si biker, sa nu se aleaga numai cu bikerul, baiatul fiind absent din ecuatie. Baiatul trebuie sa cucereasca fata, nu bikerul sau motorul lui.

12. Adauga te rog ce crezi ca ar mai trebui spus despre motoare sau motociclisti.

M.M.: Ideea principala in sportul asta este sa ajungi la 80-90 de ani dupa ce ai mers pe motocicleta vreo 40 si ai facut cel putin cateva sute de mii spre un milion de km fara evenimente marcante si sa le povestesti nepotilor, stranepotilor cum era pe vremea ta. Atunci vei putea spune ca esti motociclist. Pana atunci esti doar un tip care merge cu motocicleta. (parerea mea :)))) )

O.T.: Motociclistii sunt oameni normali si trebuie tratati ca atare. La randul lor si ei trebuie sa-si respecte colegii de trafic, daca nu sa se duca sa-si descarce adrenalina pe circuit unde isi pericliteaza numai viata lor. Mersul pe Motocicleta este riscant prin definitie si noi, motociclistii, nu trebuie sa-l facem si mai riscant prin frustrarile si nebuniile noastre. Sa ne laudam cu cat mai multi km fara cazatura decat cu ce tranta grozava am luat, ca sa nu fie si ultima. ASFALT USCAT!




P.S. Poze si film by Costele

sâmbătă, 8 noiembrie 2008

marți, 4 noiembrie 2008

Mascariciul - Nina Cassian

Nu stiu cin' ti-a zis si nici
Cin' te puse mascarici.
Cred ca singur ti-ai gasit
Felul asta zapacit
De a rade fara rost,
De-a sari pe banci in clasa,
De-a strica tot rostu-acasa,
Ca un prost, da, ca un prost...

Ce-ti mai trebuieste tie?
Poate-atata: o scufie
Cu pompoane de arnici,
Ca la orice mascarici.

Eu ti-o spun. Si nu-s mai mare
Decat tine. Insa stiu
Foarte bine, mi se pare,
Ce se cade, cum sa fiu.

Nu fac tumbe, tam-nesam,
Nu nechez si nici nu fac
Ca gaina: "cotcodac!

Vine uliul sa ma pape!"
Nu sunt nici hipopotam
Ca sa umblu-n patru labe
Ba de-a lungul, ba de-a latul.
Nu scancesc ca apucatul
Sa se sperie tot natul:
"Vai, s-a inecat baiatul!"

Ai vazut cumva in clasa
Pe vreunul dintre noi
Ca sa intre sau sa iasa
Cu atata taraboi?
Ba tipand ca un cocos
Care-ar suferi de galci,
Ba, vopsindu-si nasul ros
Ca paiatele la balci?
Ieri ai rasturnat cerneala
Pe bocancii tai curati.
Ai manji tu toata scoala
Dar ti-e teama sa n-o pati.
Vad ca te-ai pornit si azi
Zburzi si tipi si sari si cazi,
Balbai vrute si nevrute,
Numai gura ta se-aude.
Nu stiu cin' ti-a zis si nici
Cin' te puse mascarici.
Poate c-ai sa vrei odata
Sa rostesti ceva cu rost.
Lumea-n jur n-o sa te creada
Si va rade ca de-un prost.

Gluma-i buna, daca vrei,
Dar cand e la locul ei.
Daca vesnic te imbie
Farsele si glumele,
"Mascarici" pentru vecie
ti-o ramane numele!


- Objects in the mirror are closer than they appear -

luni, 3 noiembrie 2008

Am avut limbrici

M-am băgat în troacă, mă mănâncă porcii :). Şi iată că vreau mai mult, de vreme ce răspund. Nu e ciudat?
Ha!
Uite că mi-a trecut impulsul, şi, ca atare, o să povestesc atunci când o să am chef, altceva. De exemplu, ce efect au razele de lună aspura papucilor de gumă. Sau ce n-au putut să facă toţi oamenii şi caii regelui la un loc. Sau ce frumoasă e iarba verde de acasă.
Numai ca n-o să mai citesc anumite lucruri. Nici n-o să le mai pomenesc. Şi am să refuz orice discuţie despre un anumit subiect.
Iar motocicletele sunt frumoase, salsa e minunată în Cuba, şi tango-ul e o stare specială pe care nu o poate înţelege oricine. Mai ales "căutătorii de figuri pentru impresionat asistenţa". Care fac kilometri şi statistici şi evaluări. Şi care nu pot mai mult. Dacă ar putea mai mult/mai bine/mai etc , ar face mai mult. Dar sunt limitaţi. Atât le-a fost dat. Ca atare, nu pot decât să-şi dorească fără să obţină, adunând frustrări şi ură.
Dar ce divin (oare şi asta s-o scrie în capul unora cu majusculă? Întrebarea e retorică, nu aşteaptă nici un răspuns) dansează Mariana Montes. Şi ce frumos explică Sebastian. I-am apreciat de la prima întîlnire, la Paris, când am avut şansa de a fi la Cabaret Sauvage la demonstraţia lor.....



Am ales să-mi amintesc asta, şi nu un incident oarecare, cu un oarecine care se vrea băgat în seamă. Desară mai sunt două work-shop-uri. Voi fi acolo, pentru tango, pe care nu l-am părăsit nici atunci când mi-a fost imposibil să-l mai continui. Şi pentru prietenii mei. Şi pentru cei care pot mai mult ;).

P.S. Imi place ce-ai facut, croitoreaso :)))) le-ai croit o fasie Gaza, sa se bata acolo pana s-or plictisi...

vineri, 12 septembrie 2008

Pitipoancele. O istorie....

Citez:
"Piţipoancele. O istorie nefardată
de Lelia MUNTEANU 09 SEPTEMBRIE 2008

„Fată, auzi, fată, asta vrea să scrie de noi, fată. Păi, nu să uită la ea, fată, ce muian de buleandră are! E varză, fată! Uită-te şi tu, aia-i poză s-o dai la ziar, fată? Jarteaua asta penală, fată, n-a văzut un salon de spa nici pe dinafară. E individioasă la maxim, fată!”
Mă risc, totuşi, şi-i dau drumu: lumea piţipoancelor e un paradis second-hand cu sclipici. De când o dezvirginează viaţa şi până când expiră, Piţipoanca visează acelaşi vis: să vină Făt-Frumos Cocalaru şi s-o răpească pe un merţan alb, s-o ducă-n palatu lui cu termopane şi s-o ţină în vârfu patului. Piţipoanca e atârnată de mobil, dependentă de chat, înnebunită să-şi plimbe fizicu pe Hi5. Pozează provocator, mereu cu buzele ţuguiate. Se dă versată. (Antonimul e „ştearsă”). Spune-i unei piţipoace că e ştearsă; mai bine o înjuri de mamă! Trage nădejdea s-o remarce vreunul şi s-o mute de pe net în pagina 5 sau la meteo.
Sufletu ei siliconat balansează între iubiri şi despărţiri, şoping şi club. Pentru Piţipoancă, soarele nu răsare decât la solar. Existenţa ei e un continuu bal de la care trebuie să plece pân’ la coadă de braţul cuiva. (D-aia-şi dă cu smac, d-aia-şi trage ţoale de seară şi când o trimite mă-sa după pâine la colţ).
Pe ce se clădeşte relaţia strânsă dintre Piţipoancă şi Cocalarul Bazat? Pe potriveală. Piţipoanca trebuie asortată la maşină. Tunată şi asortată. (Găseşti în Bamboo oricând un Cocalar Original, proaspăt distrus de viaţă, să-ţi povestească, la o pastilă, cum e: o iei pă perversă, îi pui de toate, o upgradezi de la caroserie la faruri şi e de-ajuns să-ntorci capu, să nu fii pe fază, că ţi-o şi păleşte altu. Dac-o părăseşti tu, se atacă. Bagă mesaje. Când ajunge să ţi-l dea pe ăla cu: „nu voi uita niciodat cliple de vis pe cre leam petrecut impreuna zi shi nopate plang. teai schimbat mai rău ca vremea” – e chitită să se întoarcă: păzeşte portofelu, ascunde cardurile! Mai bine i-o bagi finuţ pe-aia cu „beau k sa te uit. ai fost speciala”. Câştigi timp).
Sunt două tipuri de Piţipoance: aia care suspină să-şi împlinească visul, între inimioare de pluş, şi aia care şi l-a împlinit şi suspină, bântuind oaierless de la etaj la parter, din piscină în jacuzzi, la trei dimineaţa, crizată că Cocalaru (plecat să tragă de fiare) şi-a închis mobilu. De la una la alta e o prăpastie ca de la Zizin la Perier cu lămâie. De Piţipoanca Ajunsă te freci în aeroport, e trasă-n deux-pieces, are firma ei unde manechinuieşte nişte periculoase mici şi, doar când deschide gura („Fată, mă duc, fată, la Roma să semenez contractu cu impresaru...”), abia atunci pricepi de unde vine şi cum se leagă. Hai, pa. Să ai succesuri.
Aspirante sau Ajunse, Piţipoancele au, în spatele tupeului, un extravilan de sfială şi-o nevoie de tandreţe pe care le poţi pricepe doar citindu-le printre rânduri povestea scrisă cu ruj pe oglinzile closetelor de club.
lelia.munteanu@gandul.info"
Mai adaug rubrica zilnica de pe ultima pagina a Jurnalului National.
Si blogul acela, http://pitzipoanca.org/
Si uimirea crescanda: de unde generatia asta dezaxata, dezumanizata, cosumerista si consumata??? Nu au nimic. Mai bine erau Emo. Sau ceva, cu aspiratii, idealuri si forta creatoare.

marți, 12 august 2008

Urmatoarea tura

MOTO ALPI 29.08 – 07.09 / cca. 3537km
(plecare din Bucuresti la ora 15:00)

Ziua 1 (29.08)
Ziua 2 (30.08)
Ziua 3 (31.08)
Bucuresti – Dobbiaco (Italia): 1472 km

Ziua 4 (01.09)
Dobbiaco – 51/48 – Tre Cime di Lavarezzo – 48 – Auronzo – 532 – Padola – 52 – Sesto – 52 – San Candido – 49 – Dobbiaco: 90 km

Ziua 5 (02.09)
Dobbiaco – 51 – Cortina d’Ampezzo – 48/641 – Rocca Pietore – 641 – Canazei – 48 – Passo Pordoi – Arabba (Passo di Campolongo) – Badia – 244 – Lungega – a/b (2 variante)
a – Brunico – Dobbiaco: 250 km
b – Passo di Furcia – Dobbiaco – 230 km

Ziua 6 (03.09)
Dobbiaco – 49 – Rasun Anterselva – Passo di Slalle – A – Sankt Jacob – Hubben – 108 – Mittersil – 168 – Zell am See (Kaprun/Bruck): 150 km

Ziua 7 (04.09)
Zell am See – Grossglockner Hochalpenstrasse – 107 – Heiligenblut – 107 – Winklern – 106 – Obervellach – 105 – Bad Hofgastein – 167 – Klamm – 311 – Zell am See: 175 km

Ziua 8 (05.09)
Ziua 9 (06.09)
Ziua 10 (07.09)
Zell am See – Bucuresti 1400 km

Ziua 11 (08.09) – la muncaaaaaa, baaaa!!!!!!!!


Buget estimativ : 1000 Euroi / motor + motorist sau 1600 Euroi / motor + motorist + pasager
Cazare : 4 nopti in pensiuni , 5 nopti la cort (camping)

miercuri, 6 august 2008

Alte drumuri...cu grasii

E tot ce pot sa va dau: colaje, pentru ca n-am timp ;)

Alpii Dolomiti - Sud tirol - Nordul Italiei

Climbing, rafting, mina, fun-bob, cauciuc pe silicon (aualeu fundul meu :P), plimbari.....
























Voineasa-Sibiu




Colaje by la Viajerina

A fost odata ca niciodata...

... o fata. Care s-a sucit, s-a invartit, si dupa ce s-a uitat luuung in stanga, luuung in dreapta, si mai luuuuung inapoi, a decis ca, pen...