Am parcurs primii mei 500 de kilometri la drum lung, intr-o excursie pana la Tulcea si inapoi. Fiecare kilometru a pus ceva in plus in mine. Diferenta intre cea care a plecat, crispata, fricoasa, stresata si cea care a venit, relaxata, avantata, indrazneata, e foarte mare. Imi doresc sa nu uit frica. Imi doresc sa-mi pastrez acel minimum de instinct de conservare, care sa ma tina in continuare pe drum, pe trasa si in viata. 
Nu am experienta drumurilor in afara localitatii, nici macar cu masina. Sunt „sofer de Bucuresti” si cam atat. Nu stiu sa fac depasiri, mi-e frica cand ma inghesuie altii si merg defensiv. Insa, cu ajutorul unui om drag mult mai experimentat, merg, depasesc, invat. Mi-as dori sa existe pentru toti soferii (sau pilotii) un curs, o scoala, un prieten, in fine, cineva care sa-i invete cum se merge la drum lung, in ce conditii, pe ce trase se pot deplasa in siguranta. Majoritatea accidentelor se produc din cauza celor fara experienta. Necazul e ca nu realizeaza lipsa de indemanare, de cunostinte, de relflexe, tind sa se creada zmei si se trezesc in situatii imposibile, din care cu greu scapa in viata, daca mai scapa. Iar motocicleta este mult mai putin iertatoare decat masina, unde de bine de rau te mai protejeaza fierul, centura, air-bag-ul.
Dragii mei, fie-va frica la fiecare drum, aveti rabdare cu voi si pentru voi si tineti minte cat de oameni (supusi greselii) suntem cu totii! Nu vrea sa mai pierd pe nimeni drag din cauza unei prostii de moment…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu