Zoo Marine

In sudul turistic al Portugaliei, destule atractii asteapta turistul dornic de relaxare. Un astfel de exemplu comercial, dar totusi foarte interesant si instructiv, este gradina zoologica ZOO Marine, din Albufeira, zona Algarve.

Este un centru de educare si distractie in egala masura, avand facilitati de petrecere a timpului liber: piscine, jocuri acvative, roata mare si un mini montaigne russe, restaurante, cafenele, un cinematograf 4D si cateva sali de spectacole. Ineditul sta in spectacole: protagonistii sunt chiar pensionarii parcului zoologic: foci, delfini, pasari de prada sau papagali. Este locul perfect pentru a petrece o zi intreaga cu toata familia, ficare gasind ceva interesant de facut sau de urmarit.

Noi am ajuns acolo intr-o zi foarte ploioasa, care insa nu ne-a impiedicat sa ne bucuram de spectacole.... si sa invatam ca trebuie sa ne respectam si ingrijim planeta ;)

Oceanariul din Lisabona

In timpul calatoriei in Portugalia, am vizitat diverse locuri. Cateva dintre ele au avut tematica informativ/cultural/educativa.

Azi iata-l pe primul dintre ele: Oceanariul din Lisabona. Cu o reputatie extraordinara, ne-a intampinat de la intrare cu un tunel multimedia, prin care eram deja introdusi in atmosfera adancurilor.

Ce am remarcat deosebit fata de alte instituii asemanatoare, au fost habitatele marin/terestre, in care erau imitate clima, conditiile de viata, pentru mai multe specii, plecand de la speciile de pesti care vietuiau la baza, in apa, trecand apoi pe uscat (de exemplu pinguini) si in aer (pasari din zona respectiva). Astfel, am vazut oceanul Arctic, pe cel Indian, o bucata de jungla...

Las imaginile sa vorbeasca mai departe...

As mai adauga doar atat: daca va intamplati prin Lisabona, nu ocoliti Oceanariul!

p.s. Am uitat sa mentionez pestele biblic, balena care l-a inghitit pe Iona... Era si el acolo, plutind incet, maiestuos, cu "carena" plina de alge. Mi-am adus aminte atunci de povestea lui Iona, fiul lui Amitai, cel care a fost trimis in cetatea Ninivei sa propovaduiasca cuvantul Domnului....(Vechiul Testament, Iona)

Fascinatii...

Ma fascineaza mica vegetatie care reuseste sa supravietuiasca la malul marii. Asta-vara, am vazut-o in Suedia, in conditii de frig.

Acum, vizitand cel mai vestic punct al Europei continentale, Capo de Roca, am gasit iar acele plante mici, adaptate aerului foarte sarat, ionizat, batute de vanturile puternice. Plante care supravietuiesc miraculos, si care gasesc forta sa infloresca si sa reziste tuturor vitregiilor. Cu ce gene sunt inzestrate, cu ce incapatanare, ce forta vitala le anima si le mentine de-a lungul erelor? Oare nu am putea si noi sa invatam sa transformam fiecare lucru intalnit intr-un avantaj, in ceva care sa ne ajute sa mergem mai departe, in loc sa ne plangem vesnic de soarta, de noroc, de „lipsa” nu stiu carei conditii?

Va las sa admirati o prezentare fotografica a micilor minuni de la malul Oceanului Atlantic, in cel mai vestic punct al Europei...

Cabo da Roca - cel mai vestic punct al Europei continentale

Intinderea nesfarsita a oceanului. Valurile gigantice care se sparg in faleza bazaltica, coboras abrupt in prapastia cu ape in permanenta fierbere, vesnic agitate, niciodata linistite.

Singur, farul care ghideaza de sute de ani corabiile, pentru a le vesti apropierea uscatului, pentru a le semnala distanta fata de stancile mortale, pentru a le spune” Hei prieteni, suntem aici, si voi ati ajuns in sfarsit atat de aproape de casa!”

Am fost in bataia vantului, in fata oceanului, in marginea nemarginirii, la Capo da Roca, cel mai vestic punct al Europei continentale. Iata:

De ce nu trebuie sa-ti lasi acasa niciodata pantofii de tango

Am fost la Lisabona. Am fost intr-o seara la plimbare, intr-un cartier, care arata cam asa.

Opa, parca seamana cu ceva? Hai sa ne mai uitam.

Mda, sigur seamana cu ceva. Dar stai putin, se si aude ceva. E ceva cunoscut, insa n-am mai auzit de mult muzica asta... mmm, ce-o fi oare? Stai asa, e... D'Arienzo! D'Arienzo?!? Unde? Aici!?!

D'Arienzo? Vesel, jucaus? Tango? Un tango in adidasi la Lisabona, intr-un club atat de mic ca nu aveau loc mai mult de patru perechi foarte inghesuite pe pista... Aproape in strada, caci numai mica constructie a barului, inceputa aproape din usa, desparte rigul de usa, dar atat de cald totul!

Am dansat un tango la Lisabona, in adidasi, in timp ce sarbatoream ziua de nastere a unui prieten. Tango-ul de mult uitat, aproape complet abandonat, a iesit singur la suprafata. Si am ajuns la aceeasi concluzie: oriunde te-ai duce, nu pleca fara pantofii de dans! O sa ai nevoie de ei cand te astepti mai putin, desi te vei descurca oricum si fara ei, pe orice suprafata. Tango junkie...;)

P.S. Profesorul s-a mirat de noi, ne-a admirat, ne-a intrebat de unde suntem, si ne-a felicitat pentru dans...

Mos Nicolae

Prietena noastra Daniela nu ne uita niciodata atunci cand izvodeste urari de basm, cu aroma de poveste din casa bunicii, cu suflet tanar si inima mare!

"Daca astazi de dimineata te-ai trezit sanatos, linistit, cu sentimentul acela cald de multumire, daca ai pe chip un zambet larg si in priviri multa iubire, daca nu simti durerea ca iti apasa umerii si ai o nevoie inexplicabila de a spune cuiva ca il iubesti, daca ai uitat de lipsuri si nelinisti, de rataciri, impacari, amagiri, daca ai alungat toate gandurile rele si urate din viata ta, daca simti ca ai putea sa zbori pentru ca ai sufletul usor la fulgul si simti ca inima o ia navalnic spre viata, daca nu mai vrei sa auzi de rautati, vorbele grele spuse, greseli ce ti-au intunecat momentele tale cele mai dragi, daca retraiesti doar acele lucruri ce vor da vesnic valoare vietii tale si nu te mai agati de sperante desarte, daca ai prieteni alaturi, pe care ii pretuiesti pentru ca sunt parte a sufletului tau si vibreaza odata cu tine, daca mereu vei avea in casa bunadispozitie,intelegere si comunicare, daca astazi poti ierta celor ce ti-au gresit si tu la randul tau sa ceri iertare si sa fi din nou cel ce ai fost, daca nu ti-ai uitat originea si nu ti-e rusine cu ce esti si ai fost, daca nu rasplatesti bunatatea cu o vorba de ocara si iti pastrezi verticalitatea cu cinste, daca ai ochii plini de lacrimi in fata durerii si neputintei, daca poti sa razi in hohote pana la epuizare, ca un copil fericit prin definitie, daca acum ai toate acestea sau macar cateva din ele, atunci inseamna ca MOSUL a venit si ti-a luat din ghetutele sufletului tot ce era urat, dureros si greu de trait!

 In locul lor ti-a lasat iubirea, cel mai de pret dar, pe care tu va trebui la randul tau sa il imparti in ghetutele tuturor celor care, asemeni mie, iti umplu sufletul de vise!"

Saru-mana, D.!

Prajitura de suflet

Cand o sa fac prajiturelele, va dau si reteta. Pana atunci, ascultati un colind.



p.s. reteta in original o gasiti deocamdata aici.