Noutati - pe scurt, foarte pe scurt

1. Am terminat trei quilt-uri, mai am doua. Sunt multumita de vacanta asta.

2. Calatorul e pe drum, maine sara ar trebui, daca drumul e bun si vremea tine cu ei, sa fie acasa! Iupiiii!

3. Miercuri plecam la Tangocamp! Noi mergem in Suedia, restul prietenilor sunt deja in Grecia.

4. Am adunat niste retete de gauffre. Daca am timp, incerc, si daca iese bine, va povestesc ;)

Poze? Sa vina Costele, ca el e specialist :)))))

Primul meu patch

Tot cautand pe ici pe colo, tot colindand netul in cautare de inspiratie, discutand cu unul cu altul, mi-am amintit cum am ajuns eu la ...peticit.

Eram oarecum exilata intr-o tara exotica, unde ca activitate principala aveam statul degeaba in casa. Printre putinele iesiri, am reusit totusi sa o cunosc pe Francoise, o doamna din Franta, care se intampla si ea pe acolo. Avand mult mai multi ani la activ de sedere, deja cunostea locurile, oamenii si, mai mult decat orice, avea organizata si iesirea din casa. (mda, ca sa iesi din casa, ca femeie, trebuia sa fii insotita. Oricum, pe jos n-aveai nici o sansa sa ajungi undeva. Desi eram in oras, acesta era in mijlocul desertului, si construit pe orizontala, astfel ca principalele zone comerciale erau inaccesibile pietonal, iar transport in comun nu exista). Ne-am intalnit la o manifestare organizata de tarile francofone, un soi de eveniment unde mai aveai cu cine schimba o vorba.

Ei, ca sa revenim la subiectul de astazi, aceasta draga doamna m-a dus la un atelier/magazin/club/scoala de ... petice. Acolo am intalnit pe Nicole Friday, o alta doamna cu atat mai extraordinara cu cat avea si o varsta respectabila. Frantuzoaica si ea, la origine, casatorita din tinerete cu un american, invatase sa peticeasca de la soacra ei. Acum, dupa o viata intreaga, oriunde in lume se duceau, organiza atelierul de patchwork. Una dintre cele doua fete ale sale se ocupa cu o afacere asemanatoare in Franta, si astfel avea mereu contact cu noutatile din domeniu, mergea des sa ia sau sa dea lectii pe la festivaluri, o energie si o putere extraordinare.
Eu auzisem despre petice, dar mi se parea atat de complicat incat am zis ca nu voi face vreodata ceva atat de migalos si de prezumtiv usor de gresit. Numai gandul ca ar fi trebuit sa desfac de multe ori ma ducea la disperare...

Aceasta doamna a peticelor, Nicole, a reusit, intr-o ora, sa-mi schimbe complet parerea. A stat de capul meu cu carti, cu exemple, cu metraje, cu sfaturi, astfel incat m-a facut sa iau cursul.
Sa va mai spun ca urma sa plecam intr-o luna, definitiv, revenind acasa, fara sa ne mai intoarcem? :) Am convins-o pe Nicole sa ma primeasca in fiecare zi in care avea deschis (de obicei, dadea o tema, un patrat, si cursantele il executau in doua, trei sedinte... o data pe saptamana. Eu am fost de patru ori pe saptamana, venind de fiecare data cu tema facuta si luand instructiunile pentru noua tema).

Primul meu bloc a iesit gresit. Pentru ca n-am vrut sa iau "bagheta de un sfert de inch" pentru trasarea marginii, si am folosit un carton, blocul meu a iesit mai mic .... Cand l-a masurat, Nicole a fost dezamagita... era primul bloc, iesise prost, nu mai avea mari sperante ca o sa termin ... Lectia odata invatata, primul bloc a devenit perna, eu mi-am cumparat bagheta respectiva si am executat restul de blocuri fara nici o alta greseala. Dupa doua saptamani, cele noua blocuri erau gata, taiam benzile intermediare si asamblam top-ul, iar ultima lectie a fost despre cum se matlaseaza ... Am mai apucat sa mai merg o data, cand mi-a copiat aproape jumatate din colectia ei de carti, mai ales modele de matlasat... si cateva alte blocuri... si mi-a facut capul calendar cu sfaturi... si a facut o poza, pentru ca avea cate o poza cu fiecare quilt terminat de catre fiecare eleva a ei. Al meu a fost singurul fotografiat in stadiu nematlasat, si din nefericire nu am mai reusit sa-i facem alta poza cand a fost gata.

A, da. M-am intors pentru inca un an, si am continuat sa merg la atelierele ei, cand si cand, si am mai facut un quilt mare si cateva mici pe care le-am daruit atunci, fara a apuca sa le fotografiez...

Iata si cateva poze ale primului quilt:

Primul bloc, cel care mi-a pus probleme....

Alte blocuri...




Fiecare bloc a reprezentat o tehnica, acest quilt este un fel de abecedar. Tot ce am invatat apoi se bazeaza pe ceea ce m-a invatat Nicole, in doua saptamani de curs intensiv :))

Si uite asa am incalecat p-o ata si v-am mai dat o povata (nu de alta, dar rima bine ;))))

P.S. Calatorul se afla in Lofoten, acum da la peste pe baleniera, dimineata a mancat burger de somon si pastrama de balena, si sunt cu totii bine sanatosi si voiosi, gata s-o rupa maine din nou la drum.

Po-vesti de pe drum

"Cu manerele incalzite, mi-a inghetat degetul mic. Mi-ar fi trebuit manusi fara degete. Am incalzitorul de spate pornit, toate straturile costumului de touring puse, plus costumul de ploaie si mi-e frig. Ma bucur ca n-ai venit cu noi."

Asa mi-a povestit Costele, bucuros ca, in sfarsit, dupa 70 de kilometri prin ninsoare, 20 de lapovita si 30 de ploaie, au ajuns la un hotel, intregi si fara incidente. De la Lillenhammer incolo, pana la Trondheim, au indurat ploaie, si apoi ninsoare. In afara de ei, mai mergeau pe drum cateva tiruri, la temperaturi de 0 pana la 4 grade maxim.

Si cateva poze, din ziua pe care au petrecut-o la Copenhaga, o zi de pauza intre cei 2200 de km pana acolo si ceea ce ii asteapta in continuare pana la Nordkapp.

Long way up... just started!!!!

Nu m-am putut abtine, suna prea bine in engleza, asa ca acest titlul ramane in ne-romana.
Deci, Costele e pe drum. Marea expeditie a inceput.
Pana revine cu documentare serioasa, va dau eu o scurta privire aruncata cu coada ochiului:


Asta e calutul, incarcat pana peste urechi (mmm, mi-a luat sacul de bagaje, dar fie, odata se pleaca la Nordkapp!).



Accesorii... necesare ;)


Kilometrajul la plecare...



Cavalerul meu in armura stralucitoare, gata de plecare la razboi...

Drum bun dragilor, asfalt uscat si fara incidente! Fie-va drumul usor, cu oameni buni si povesti frumoase de adus acasa!


P.S. Asara erau deja la Dresda, azi urmeaza Copenhaga ca punct de odihna.

Si daca e adevarat?

In general nu cred toate reportajele de pe net. In general ma indoiesc de gigantul "National Geografic" de la Sasketchuan, de "sirenele adevarate" si de alte facaturi la fel de dubioase. Dar asta... pe langa socant, are toate sansele fie adevarat. Am fost acolo. I-am vazut. Am trait printre ei.

Si desi nu pot va scriu, desi ma doare sufletul si nu vreau sa vorbesc cu nimeni, o vreme, asta totusi trebuie spus.



Ganditi-va si voi...

Impresii... artistice

De atatea evenimente unul peste celalalt, nici nu mai apuc sa povestesc pe unde am fost si ce-am mai vazut. Noroc cu altii mai putin ocupati, ca mi-aduc si eu aminte ce-am mai facut.

Am fost la spectacol. Ala, Tango Seducction. Sincer? Nu m-a dat pe spate. Mi-ar fi placut mult mai mult un spectacol de tango argentinian. Cred ca ma asteptam sa vad un soi de Cità. Greseala mea, ca n-am avut rabdare sa citesc toata povestea inainte (mai stiti ca am avut link in stanga, chiar deasupra afisului? Aia poveste). Am citit-o in timp ce ma plictiseam in sala, din programul spectacolului, si abia atunci am inteles ce se intampla acolo.
Am priceput ca asteptarile mele erau gresite. Eu credeam c-o sa vad improvizatie, dar Gustavo Russo, creatorul, a inscenat coregrafii. Da, coregrafii. Si a combinat (scrie negru pe alb, ma rog, rosu pe negru :P ) tango argentinian cu balet clasic si contemporan.

De aici toata nebunia aia pe Carmina Burana (da, partea a doua a continut mult Piazzola, si Carmina Burana). Dar, daca mi-am batut capul sa pricep, am vazut ca e un spectacol care vrea sa popularizeze tango-ul prin alte mijloace artistice decat cele proprii. Si mai cred ca exact asta e efectul cautat: publicul sa descopere un dans incitant, fascinant, complex si complicat, care nu e la indemana oricui, sa fie atras si totusi nu prea mult. Fascinatie si mister. Tango :)

Cantacioasa, insa, m-a dezamagit total. Actrita la origine, n-a fost ajutata nici de sunetist, adesea inflexiunile ei, atatea cate avea, pierzandu-se in bogatia bandoneonului. Iar dupa ce am ascultat-o pe Anca Parghel rupandu-si Malena din suflet, imi pare rau, dar nu mai sunt multi cei care sa ma multumeasca pe aceasta partitura. Si nici celelalte doua melodii nu m-au convis ca am fost subiectiva prima data...

In rest, as fi dansat pe muzica orchestrei de tango, mult, mult, mult. Chitara electrica Gibson de langa bandoneon, calda si grava, completa minunat ansamblul.

Pentru curiosi, iata programul, asa cum l-am obtinut in varianta tiparita. (banuiala mea e ca spectacolul a fost ajustat “pe ici, pe colo, prin partile esentiale”, pentru ca n-am reusit sa identific cuplul care mi-a placut, si pentru ca am auzit cantacioasa cu trei partituri, iar in program n-am vazut decat doua... )

Dansatori:

Gustavo Russo – Samantha Garcia
Omar Cacerez – Vidala Barboza
Ariel Perez – Sabrina de Grandis
Esther Garabali – Fernando Rodriguez
Carlos Terraza – Natalia Morales
Martin Epherra – Soledad Fernandez

(io am numarat numai cinci cupluri... dar poate am gresit)

Cantacioasa: Alejandra Canepa

Muzicieni:

Contrabas: Roberto Santocono
Pian: Emiliano Greco
Bandoneon: Lautaro Greco
Vioara: Lucas Ferreyra
Chitara: Alejandro Sancho

Partea I

La Cumparcita (Donato)
Negracha (O.Pugliese)
La Tablada (F.Canaro)
El Portenito (A.Villoldo)
Don Juan (E. Ponzio)
Rodriguez Pena (V.Greco)
La Viruta (V.Greco)
Asi se baila el tango (Randal)
El Entrerriano (R.Mendizabal)
Papas Calientes (Dames)
Malena (Demares – H.Manzi) A.Canepa
Nocturna (J.Plaza)
Bailonga (M.Mores)
Quejas de bandoneon (J.Filiberto)
Nochero soy (O.Herrero)
El Choclo (Villoldo)
El Huracan (Donato)
Lo que vendra (A.Piazzola)

Partea a II a

Tanguera (M.Mores)
Adios Nonino y Verano Porteno (A.Piazzola)
El Bailarin y El Tiempo I (M.Mores)
El Bailarin y El Tiempo II (Pandemonium) (Cosentino)
Los Cielos mas altos (S.Cosentino)
Bendita Buenos Aires (F.Marzan)
La Yumba (O.Pugliese)
Gallo Ciego (A.Bardi)
Libertango (A.Piazzola)
Carmina Burana (C.Orff) – asta nu-i tango, nu innebuniti netu' si playlist-urile :P
Preludio para el ano 3001 (A.Piazzola) A.Canepa
Tangata del alba (A.Piazzola)
Zita (A.Piazzola)

Trebuie insa sa recunosc ca in afara de Cumparcita, Malena si El Choclo, io am crezut ca e numai Piazzola. M-am inselat amarnic, sau mint ei :D

Cam astea au fost impresiile artistice, sedimentate si filtrate.

Maine, va povestesc Passion de Buena Vista. Daca nu uit. Roza... saraca... :P

Si ziua cea mare a fost!

A fost o zi frumoasa, asa cum dragul de Costele merita de ziua lui, asa cum mi-as fi dorit sa fie o astfel de zi speciala. Am primit cele mai multe si mai frumoase flori, multi trandafiri, foarte foarte multi, si am mai primit si un borcan de gogosari in otet! (pentru ca am fost cuminte, am primit si reteta acestor gogosari minunati, dar asta este o poveste pentru alta data, la toamna, cand vom procesa gogosari, castraveti si alte muraturi de sezon)




Multumim tuturor celor ce ne-au fost alaturi, fizic sau macar cu gandul.

Urmeaza, in iulie, cea mai importanta parte a ceremoniei: cununia religioasa. Va asteptam!

p.s. Fezerica a plecat :(. S-a dus la o prietena, care se impaca tare bine cu el. Ma bucur ca nu a incaput pe mainile unui pusti nevricos, si ca va face multi alti kilometri in buna stare de aici incolo.