Urmatoarea tura

MOTO ALPI 29.08 – 07.09 / cca. 3537km
(plecare din Bucuresti la ora 15:00)

Ziua 1 (29.08)
Ziua 2 (30.08)
Ziua 3 (31.08)
Bucuresti – Dobbiaco (Italia): 1472 km

Ziua 4 (01.09)
Dobbiaco – 51/48 – Tre Cime di Lavarezzo – 48 – Auronzo – 532 – Padola – 52 – Sesto – 52 – San Candido – 49 – Dobbiaco: 90 km

Ziua 5 (02.09)
Dobbiaco – 51 – Cortina d’Ampezzo – 48/641 – Rocca Pietore – 641 – Canazei – 48 – Passo Pordoi – Arabba (Passo di Campolongo) – Badia – 244 – Lungega – a/b (2 variante)
a – Brunico – Dobbiaco: 250 km
b – Passo di Furcia – Dobbiaco – 230 km

Ziua 6 (03.09)
Dobbiaco – 49 – Rasun Anterselva – Passo di Slalle – A – Sankt Jacob – Hubben – 108 – Mittersil – 168 – Zell am See (Kaprun/Bruck): 150 km

Ziua 7 (04.09)
Zell am See – Grossglockner Hochalpenstrasse – 107 – Heiligenblut – 107 – Winklern – 106 – Obervellach – 105 – Bad Hofgastein – 167 – Klamm – 311 – Zell am See: 175 km

Ziua 8 (05.09)
Ziua 9 (06.09)
Ziua 10 (07.09)
Zell am See – Bucuresti 1400 km

Ziua 11 (08.09) – la muncaaaaaa, baaaa!!!!!!!!


Buget estimativ : 1000 Euroi / motor + motorist sau 1600 Euroi / motor + motorist + pasager
Cazare : 4 nopti in pensiuni , 5 nopti la cort (camping)

Alte drumuri...cu grasii

E tot ce pot sa va dau: colaje, pentru ca n-am timp ;)

Alpii Dolomiti - Sud tirol - Nordul Italiei

Climbing, rafting, mina, fun-bob, cauciuc pe silicon (aualeu fundul meu :P), plimbari.....
























Voineasa-Sibiu




Colaje by la Viajerina

Tangocamp

Pe scurt, rezumat fotografic....

Colaj by la Viajerina

Primii 500 de kilometri

Am parcurs primii mei 500 de kilometri la drum lung, intr-o excursie pana la Tulcea si inapoi. Fiecare kilometru a pus ceva in plus in mine. Diferenta intre cea care a plecat, crispata, fricoasa, stresata si cea care a venit, relaxata, avantata, indrazneata, e foarte mare. Imi doresc sa nu uit frica. Imi doresc sa-mi pastrez acel minimum de instinct de conservare, care sa ma tina in continuare pe drum, pe trasa si in viata.
Nu am experienta drumurilor in afara localitatii, nici macar cu masina. Sunt „sofer de Bucuresti” si cam atat. Nu stiu sa fac depasiri, mi-e frica cand ma inghesuie altii si merg defensiv. Insa, cu ajutorul unui om drag mult mai experimentat, merg, depasesc, invat. Mi-as dori sa existe pentru toti soferii (sau pilotii) un curs, o scoala, un prieten, in fine, cineva care sa-i invete cum se merge la drum lung, in ce conditii, pe ce trase se pot deplasa in siguranta. Majoritatea accidentelor se produc din cauza celor fara experienta. Necazul e ca nu realizeaza lipsa de indemanare, de cunostinte, de relflexe, tind sa se creada zmei si se trezesc in situatii imposibile, din care cu greu scapa in viata, daca mai scapa. Iar motocicleta este mult mai putin iertatoare decat masina, unde de bine de rau te mai protejeaza fierul, centura, air-bag-ul.
Dragii mei, fie-va frica la fiecare drum, aveti rabdare cu voi si pentru voi si tineti minte cat de oameni (supusi greselii) suntem cu totii! Nu vrea sa mai pierd pe nimeni drag din cauza unei prostii de moment…

Mai departe

Barcelona superba, Gaudi taie respiratia, Rossi la fel, urmeaza Tangocamp Grecia. Cand am timp sa respir, va povestesc mai multe. Si poze, da, si poze...

Reveniri... si constatari

Asta-vara, la un boot-camp de salsa, instructoarea ne-a tinut o ora „cu fetele” si una „cu baietii”. Ce le-a spus baietilor nu stiu, stiu doar ce ne-a spus noua. Atunci ma uitam la ea, aprobam o parte din poveste, si ma intrebam ce vrea sa spuna cu „atitudinea cubaneza”. Vedeam doar interpretarea data de ea acelei atitudini, si, desi este o excelenta instructoare de salsa, nu este o persoana feminina, desi stie si incearca sa treaca peste acest fapt cu cat mai multa gratie. Am priceput ce ne povestea atunci abia acum, dupa ce am fost in Cuba. Avea dreptate. Fiecare cuvant pe care ni l-a spus a fost adevarat: femeile cubaneze se poarta ca si cum ar fi Miss Univers. Nu va ganditi la decor: sunt sarace din punct de vedere al hainelor. In schimb, sunt dotate cu sarm, caldura, eleganta naturala. Ele stiu ceea ce noi toate am uitat: sa fie femei pana in varful unghiilor.

Se spune despre romance ca sunt cochete, ca au grija de imaginea lor, ca sunt aranjate si dragute. Ca suntem un popor cu foarte multe femei frumoase. Ei bine, cubanezele ne bat de departe. Si nu prin frumusetea fizica, sau, repet, prin lux, ci prin atitudine. Au miscari line, domoale (n-am vazut pe nimeni grabindu-se, in Cuba), si, de la 5 la 100 de ani, debordeaza de feminitate. Le ajuta si conformatia corporala: la ele, grasimea nu se depune unitar si nu este gelatinoasa, ci strict localizata si cu o consistenta de invidiat. Am vazut femei obeze, cu talie, cu sani si posterior atat de obraznice incat ai fi jurat ca-s manufacturate. Am vazut fete anorexice, gen „snur”, care aveau conturate exact rotunjimile cu pricina. Si toate erau feminine. Noi calcam apasat si grabit. Noi privim in pamant sau in zare, duse de ganduri. Noi am uitat ca, oricata propaganda s-ar face egalitatii intre sexe, suntem totusi diferite de barbati.

Ma uitam pe strada, in Habana, si orice persoana iesea in evidenta era un strain, un vizitator, un om care nu se adaptase ritmului local si care continua sa alerge asa cum fusese obisnuit, fara gratie, fara eleganta, fara sa traiasca.

Vreau sa fiu femeie, si sa ma bucur de asta!

Planuri...

Traseu de Barcelona (sambata):
La Pedrera – Casa Battlo – Sagrada Familia – Parc Guell – Plaza Spania – fantana Magica – Plaza Catalunia (pentru suveniruri) - Rambla - Plaza Real - tourist bus

Duminica: circuit. Catalunia. Rossi?

Alte sugestii?