Povestea vorbei – de la lume adunata si 'napoi la lume data - de Anton Pann

Expresia “Sa te duci bou si sa te intorci vaca” este echivalenta cu urmatoarele:
Nu toate mustele fac miere,
Nu toate strachinile sunt pentru ciorba,
Procopseala nu e carpa, s'o mototolesti si s-o bagi in san,
A lipsit d'acasa noua ani si s-a intors cu doi bani,
S'a dus bou si s'a intors magar,
Omul sfinteste locul si nu locul pe om,
Orbul isi cauta acul in aria cu paiele si surdul il povatuieste unde suna,
Copilul razgaiat ramane neinvatat,
si
Mult mai lesne se invata un dobitoc simtitor, decat sa ia povata un neintelegator.

Mai departe, povestea spune:

Fiecine ce face, pentru el este
Cum isi asterne, asa va dormi
Cum isi va gati asa va pranzi

Piatra care nu e buna rau macina tot d'auna,
Omul cel naravit rau, tot la rau e gandul sau,
Umbla dupa secerat pe unde n-a semanat,
Aduna de unde n-a risipit si nu se sfinteste,
Cei ce multe garduri sar o sa dea cu curu'n par.

Povestea vorbei

Pupaza motata si frumoasa'n pene
Gunoindu-si cuibul din narav si lene,
Il lasa si merse iar in alta parte,
S'apuca sa faca alt cuib mai departe;
Dar vazand-o cucul ii facu'ntrebare:
- Ce faci iar aicea, soru-mea cutare?
- Cuib imi fac, raspunse; s'o'ntreaba el iara:
- Dar facusesi parca altul asta vara?
- Mi-am facut, ea zise, s'altul dupa dansul
Dar mai mult nu este d'a sedea intr'insul,
Ca dupa cum, poate, e stiut si tie,
L-am umplut cu totul de necuratie.
Cucul auzind-o, zise iar: - Ei bine
- Dar iti lasi naravul, ori il iei cu tine?
- Cum, ea ii raspunse, un narav din fire
Poate vreodata s'aibe lecuire?
- De vreme ce, draga, ii zise ei cucul,
Nu iti lasi naravul, geaba-ti este lucrul,
Caci si de acesta nu o sa ai parte,
O sa-l umpli iarasi ca pe celelalte;
Ci intai naravu-ti lasa, de se poate,
S-atunci o sa'ti fie cuibul ca la toate.





Morala: nu confundati doble frente cu tango nuevo, mai ales cand trambitati precum gaina oul excursii de studii prelungite, mandre asocieri cu nume sonore si celebre, si pe deasupra dorinte de profesorat...

Soarele de la miezul noptii...

"Taramul soarelui de la miezul noptii" este denumirea data zonei de dincolo de Cercul Polar de Nord a Norvegiei, datorita faptului ca vara soarele nu coboara nici macar noaptea sub linia orizontului. Acest fapt se datoreaza inclinatiei axei Pamantului, si faptului ca axa este orientata in aceeasi directie in timpul intregii miscari de revolutie a Pamantului. Fenomenul poate fi vazut in orice punct al Cercului Polar de Nord in 21 iunie sau la Cercul Polar de Sud in 21 decembrie. Dincolo de cercurile polare, timpul in care soarele este pe cer fara sa apuna creste treptat, fiind de 76 de zile la 70 grade latitudine si de 134 de zile la 80 grade latitudine. La poli, soarele nu apune sase luni.

Bineinteles, opusul acestui fenomen este faptul ca iarna, soarele nu apare niciodata deasupra liniei orizontului si regiunile polare sunt cufundate in intuneric toata iarna polara.

Planuri: sa jungem si noi acolo in luna iunie calare pe motoare... :D

Problema de logica

Ii multumesc lui Boby pentru aceasta problema, si va las si pe voi sa va distrati cu ea :D

La Latina

Nu pot sa nu ma intreb: oare cum ar fi daca as locui acolo... Si cubana, si tango argentinian... si Bistrot La Latina... mmmm... ce poveste!

Mai lipsesc bicicletele din ea, dar din cate imi amintesc se poarta si ele, acolo... E o idee, desi intotdeauna ceva ma trage inapoi acasa. Pana si Cuba cea-ca-acasa n-a fost destul.

Nu, hotarat lucru, vreau sa le vad si sa le experimentez gusturile exotice, pe perioade mai mari sau mai mici, dar acasa va ramane intotdeauna acasa.

P.S. multumesc, Manu!

Ocupatii de vacanta

Casey Stoner se distreaza in extra sezon.

Superficialismul

Am observat din ce în ce mai des în ultimii ani o tendinţă (pentru mine) destul de supărătoare: superficialismul. Să mă explic: oamenii nu mai gândesc/acţionează/trăiesc dincolo de moment. Acel american îndemn “trăieşte clipa” a devenit stil de viaţă. Oportunismul este în fruntea bucatelor. Nu mai există prieteni adevăraţi, familia îţi e duşman, până şi omul cu care alegi să-ţi împarţi cele mai intime momente e câteodată un “one night stand”, concept importat, de asemenea, de la americani.

Comportamentul de carton, “haina de circumstanţă” adoptată doar pentru a-ţi genera un fals avantaj este practicat în proporţie de 90%. Nu prea mai există oameni care să îşi susţină punctul de vedere, nu prea mai există oameni care să aibe puncte de vedere, deoarece asta cere un efort susţinut, o continuă căutare de argumente, o zbatere pentru crezul tău. Am devenit comozi, zapăm prin viaţă, nu ne mai interesează decât compotul călduţ (adesea reîncălzit) al bălăcelii zilnice. Ne trebuie porţia de informaţii din tabloide, am devenit dependenţi de zâmbete false şi de drame la fel de false. Vedetele noastre sunt de mucava, viaţa la fel.

Mergem cu valul: s-a decretat criză mondială, ne isterizăm naţional în secunda doi, deşi nimic nu ne împingea către asta. Poate la vară să apară ceva efecte reale, dar noi ne comportăm deja “adecvat”…

Şi totuşi, deşi prima reacţie este de dezgust şi de abandonare a oricărei tentative de comunicare, voi ierta şi voi continua să-mi susţin crezul, să-mi apreciez prietenii, să mă comport în funcţie de morală şi de educaţie, şi nu de ocazie. Asta pentru că m-am gândit că, dacă şi aceia (puţini) dintre noi care mai au coloană vertebrală, ne vom retrage, ceilalţi nu vor mai avea nici un reper. Şi exită două tipuri de consecinţe: fără repere, nesimţirea atinge culmi nebănuite, nemaiexistând măsură, iar a doua îi priveşte pe cei care, nevăzând altceva, imită pentru că nu cunosc alternativă.

Asta apropo de motto-ul piesei lui Amiel Gladstone…

p.s. mai e cineva de aceeasi parere....

Hipioti si bolsevici - povestea

Motto:

“Altruism is fine, but like everyone else I wouldn’t mind to be as rich as Crassus. Let’s face it, the reason most people go to law school is to get a license to print money. There might be an odd duck in your class who’s interested in social causes, but that person was probably raised by Bolsheviks or hippies”

Douglas Man, un avocat din Edmonton,
in editia din toamna 2003 a Nationalului,
o revista pentru juristi

In copilaria de sub comunisti, nu erau prea multe lucruri de facut: televizorul era proscris, video-ul, un lux interzis, calculatoarele nu existau (home pc? Se afla inca in faza de proiect SF), asa ca ocupatiile ramase (in afara de munca/scoala) erau destul de putine: lecturile, vizitele pe la rude si prieteni, si arta, sub formele ei permise de cenzori: expozitii, muzee, film, teatru.
Asa se face ca posedam abonament la teatru, si nu ratam nici o premiera. Aveam actori preferati, regizori, stiam scenariul pe de rost, luam flori pentru preferatii mei. Erau pasaje subversive pe care le pandeam cu aviditate, erau oameni pe care ii revedeam in foaier, o lume aparte…
Tot aparte erau si povestile soptite despre acei ciudati numiti hippie, grupurile de prieteni ”deocheati”, care ascultau cantece interzise, aveau postere obtinute cu greu prin contrabanda, purtau parul lung si imbracaminte stranie…
Am revazut acele timpuri cu ochii mintii sambata, cand am fost invitati la o “repetitie cu public” a unei piese pusa in scena de un prieten. Piesa dezbate exact subiectul unei tinere trecute prin curentul hippie, care se regaseste cu dileme, intrebari, dezorientari la 26 de ani, si care se zbate sa-si clarifice un drum in viata, sa-si lamureasca optiunile, sa se adune cu ea insasi.
Nu stiu ce a simtit restul salii, dar reactiile la unison ma fac sa banuiesc ca ceilalti nu au fost departe de aceleasi trairi pe care le-am incercat eu: am fost acolo, mi s-a intamplat asta. Ne-am identificat cu personajele, cred ca si actorii insisi au facut acest lucru, facand parte din aceleasi generatii ca si spectatorii. Tanarul Jeff (Lari Giorgescu) n-a gustat experientele prin care au trecut ceilalti doi protagonisti, este abea iesit din adolescenta, naiv si inocent, bine intentionat dar complet dezorientat intr-o lume intoarsa cu susul in jos. Star (Ela Ionescu) isi vede existenta din ultimii ani naruita si risipita, aruncata in vant, o scurgere de energie inutila si ne apreciata de nimeni. GreenTree (Mihai Cuciumeanu) a sesizat si el impasul, rascrucea la care se afla vietile lor, dar singura solutie pe care o intrezareste este intoarcerea la conservatorism, la valorile parintilor, la rigiditatea pe care o combatuse din pozitia de hippie…
Finalul cu “happy-end” trist m-a bucurat nespus: nu trebuie sa-ti fi gasit o rezolvare a tuturor problemelor pentru a fi capabil sa mergi mai departe. A avut totusi o nota pozitiva: umbrela ei galbena, care, sub lumina ultimului reflector, a fost soarele care a rasarit din nou in viata ploiasa a lui Star….