George Toparceanu
Octombrie-a lăsat pe dealuri
Covoare galbene şi roşii.
Trec nouri de argint în valuri
Şi cântă-a dragoste cocoşii.
Mă uit mereu la barometru
Şi mă-nfior când scade-un pic,
Căci soarele e tot mai mic
În diametru.
Dar pe sub cerul cald ca-n mai
Trec zile albe după zile,
Mai nestatornice şi mai
Subtile…
Întârziată fără vreme
Se plimbă Toamna prin grădini
Cu faldurii hlamidei plini
De crizanteme.
Şi cum abia pluteşte-n mers
Ca o marchiză,
De parcă-ntregul univers
Priveşte-n urmă-i cu surpriză, -
Un liliac nedumerit
De-alura ei de domnişoară
S-a-ngălbenit, s-a zăpăcit
Şi de emoţie-a-nflorit
A doua oară…
Cum spuneam, despre fantezii pe două până la patru roţi, despre fantezii vii pe două până la patru picioare, despre fantezii scrise, despre fantezii visate, despre fantezii plimbate şi despre alte fantezii fantazate.
joi, 15 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
A fost odata ca niciodata...
... o fata. Care s-a sucit, s-a invartit, si dupa ce s-a uitat luuung in stanga, luuung in dreapta, si mai luuuuung inapoi, a decis ca, pen...
-
Doamnisoara de smantana nu e chiar asa batrana. Noua ani sa aiba. Poate Noua ani si jumatate. Si-i un fel de neam, pe scurt, cu Printesa de ...
-
Mircea Cărtărescu: „Ce figură tragică şi grotescă acest Jacko! Muzica lui aproape că n-are legătură cu efigia sa, cu personajul pe care, ase...
-
...cu povestea celorlalte patru "petice" din vacanta de asta-vara. Iata-le: seria "Trei iezi cucuieti" si "Sora ma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu