Am avut limbrici

M-am băgat în troacă, mă mănâncă porcii :). Şi iată că vreau mai mult, de vreme ce răspund. Nu e ciudat?
Ha!
Uite că mi-a trecut impulsul, şi, ca atare, o să povestesc atunci când o să am chef, altceva. De exemplu, ce efect au razele de lună aspura papucilor de gumă. Sau ce n-au putut să facă toţi oamenii şi caii regelui la un loc. Sau ce frumoasă e iarba verde de acasă.
Numai ca n-o să mai citesc anumite lucruri. Nici n-o să le mai pomenesc. Şi am să refuz orice discuţie despre un anumit subiect.
Iar motocicletele sunt frumoase, salsa e minunată în Cuba, şi tango-ul e o stare specială pe care nu o poate înţelege oricine. Mai ales "căutătorii de figuri pentru impresionat asistenţa". Care fac kilometri şi statistici şi evaluări. Şi care nu pot mai mult. Dacă ar putea mai mult/mai bine/mai etc , ar face mai mult. Dar sunt limitaţi. Atât le-a fost dat. Ca atare, nu pot decât să-şi dorească fără să obţină, adunând frustrări şi ură.
Dar ce divin (oare şi asta s-o scrie în capul unora cu majusculă? Întrebarea e retorică, nu aşteaptă nici un răspuns) dansează Mariana Montes. Şi ce frumos explică Sebastian. I-am apreciat de la prima întîlnire, la Paris, când am avut şansa de a fi la Cabaret Sauvage la demonstraţia lor.....

Am ales să-mi amintesc asta, şi nu un incident oarecare, cu un oarecine care se vrea băgat în seamă. Desară mai sunt două work-shop-uri. Voi fi acolo, pentru tango, pe care nu l-am părăsit nici atunci când mi-a fost imposibil să-l mai continui. Şi pentru prietenii mei. Şi pentru cei care pot mai mult ;).

P.S. Imi place ce-ai facut, croitoreaso :)))) le-ai croit o fasie Gaza, sa se bata acolo pana s-or plictisi...

Pitipoancele. O istorie....

Citez:

"Piţipoancele. O istorie nefardată

de Lelia MUNTEANU 09 SEPTEMBRIE 2008

„Fată, auzi, fată, asta vrea să scrie de noi, fată. Păi, nu să uită la ea, fată, ce muian de buleandră are! E varză, fată! Uită-te şi tu, aia-i poză s-o dai la ziar, fată? Jarteaua asta penală, fată, n-a văzut un salon de spa nici pe dinafară. E individioasă la maxim, fată!”
Mă risc, totuşi, şi-i dau drumu: lumea piţipoancelor e un paradis second-hand cu sclipici. De când o dezvirginează viaţa şi până când expiră, Piţipoanca visează acelaşi vis: să vină Făt-Frumos Cocalaru şi s-o răpească pe un merţan alb, s-o ducă-n palatu lui cu termopane şi s-o ţină în vârfu patului. Piţipoanca e atârnată de mobil, dependentă de chat, înnebunită să-şi plimbe fizicu pe Hi5. Pozează provocator, mereu cu buzele ţuguiate. Se dă versată. (Antonimul e „ştearsă”). Spune-i unei piţipoace că e ştearsă; mai bine o înjuri de mamă! Trage nădejdea s-o remarce vreunul şi s-o mute de pe net în pagina 5 sau la meteo.
Sufletu ei siliconat balansează între iubiri şi despărţiri, şoping şi club. Pentru Piţipoancă, soarele nu răsare decât la solar. Existenţa ei e un continuu bal de la care trebuie să plece pân’ la coadă de braţul cuiva. (D-aia-şi dă cu smac, d-aia-şi trage ţoale de seară şi când o trimite mă-sa după pâine la colţ).
Pe ce se clădeşte relaţia strânsă dintre Piţipoancă şi Cocalarul Bazat? Pe potriveală. Piţipoanca trebuie asortată la maşină. Tunată şi asortată. (Găseşti în Bamboo oricând un Cocalar Original, proaspăt distrus de viaţă, să-ţi povestească, la o pastilă, cum e: o iei pă perversă, îi pui de toate, o upgradezi de la caroserie la faruri şi e de-ajuns să-ntorci capu, să nu fii pe fază, că ţi-o şi păleşte altu. Dac-o părăseşti tu, se atacă. Bagă mesaje. Când ajunge să ţi-l dea pe ăla cu: „nu voi uita niciodat cliple de vis pe cre leam petrecut impreuna zi shi nopate plang. teai schimbat mai rău ca vremea” – e chitită să se întoarcă: păzeşte portofelu, ascunde cardurile! Mai bine i-o bagi finuţ pe-aia cu „beau k sa te uit. ai fost speciala”. Câştigi timp).
Sunt două tipuri de Piţipoance: aia care suspină să-şi împlinească visul, între inimioare de pluş, şi aia care şi l-a împlinit şi suspină, bântuind oaierless de la etaj la parter, din piscină în jacuzzi, la trei dimineaţa, crizată că Cocalaru (plecat să tragă de fiare) şi-a închis mobilu. De la una la alta e o prăpastie ca de la Zizin la Perier cu lămâie. De Piţipoanca Ajunsă te freci în aeroport, e trasă-n deux-pieces, are firma ei unde manechinuieşte nişte periculoase mici şi, doar când deschide gura („Fată, mă duc, fată, la Roma să semenez contractu cu impresaru...”), abia atunci pricepi de unde vine şi cum se leagă. Hai, pa. Să ai succesuri.

Aspirante sau Ajunse, Piţipoancele au, în spatele tupeului, un extravilan de sfială şi-o nevoie de tandreţe pe care le poţi pricepe doar citindu-le printre rânduri povestea scrisă cu ruj pe oglinzile closetelor de club.
lelia.munteanu@gandul.info"

Mai adaug rubrica zilnica de pe ultima pagina a Jurnalului National.

Si blogul acela, http://pitzipoanca.org/

Si uimirea crescanda: de unde generatia asta dezaxata, dezumanizata, cosumerista si consumata??? Nu au nimic. Mai bine erau Emo. Sau ceva, cu aspiratii, idealuri si forta creatoare.

Urmatoarea tura

MOTO ALPI 29.08 – 07.09 / cca. 3537km
(plecare din Bucuresti la ora 15:00)

Ziua 1 (29.08)
Ziua 2 (30.08)
Ziua 3 (31.08)
Bucuresti – Dobbiaco (Italia): 1472 km

Ziua 4 (01.09)
Dobbiaco – 51/48 – Tre Cime di Lavarezzo – 48 – Auronzo – 532 – Padola – 52 – Sesto – 52 – San Candido – 49 – Dobbiaco: 90 km

Ziua 5 (02.09)
Dobbiaco – 51 – Cortina d’Ampezzo – 48/641 – Rocca Pietore – 641 – Canazei – 48 – Passo Pordoi – Arabba (Passo di Campolongo) – Badia – 244 – Lungega – a/b (2 variante)
a – Brunico – Dobbiaco: 250 km
b – Passo di Furcia – Dobbiaco – 230 km

Ziua 6 (03.09)
Dobbiaco – 49 – Rasun Anterselva – Passo di Slalle – A – Sankt Jacob – Hubben – 108 – Mittersil – 168 – Zell am See (Kaprun/Bruck): 150 km

Ziua 7 (04.09)
Zell am See – Grossglockner Hochalpenstrasse – 107 – Heiligenblut – 107 – Winklern – 106 – Obervellach – 105 – Bad Hofgastein – 167 – Klamm – 311 – Zell am See: 175 km

Ziua 8 (05.09)
Ziua 9 (06.09)
Ziua 10 (07.09)
Zell am See – Bucuresti 1400 km

Ziua 11 (08.09) – la muncaaaaaa, baaaa!!!!!!!!


Buget estimativ : 1000 Euroi / motor + motorist sau 1600 Euroi / motor + motorist + pasager
Cazare : 4 nopti in pensiuni , 5 nopti la cort (camping)

Alte drumuri...cu grasii

E tot ce pot sa va dau: colaje, pentru ca n-am timp ;)

Alpii Dolomiti - Sud tirol - Nordul Italiei

Climbing, rafting, mina, fun-bob, cauciuc pe silicon (aualeu fundul meu :P), plimbari.....
























Voineasa-Sibiu




Colaje by la Viajerina

Tangocamp

Pe scurt, rezumat fotografic....

Colaj by la Viajerina

Primii 500 de kilometri

Am parcurs primii mei 500 de kilometri la drum lung, intr-o excursie pana la Tulcea si inapoi. Fiecare kilometru a pus ceva in plus in mine. Diferenta intre cea care a plecat, crispata, fricoasa, stresata si cea care a venit, relaxata, avantata, indrazneata, e foarte mare. Imi doresc sa nu uit frica. Imi doresc sa-mi pastrez acel minimum de instinct de conservare, care sa ma tina in continuare pe drum, pe trasa si in viata.
Nu am experienta drumurilor in afara localitatii, nici macar cu masina. Sunt „sofer de Bucuresti” si cam atat. Nu stiu sa fac depasiri, mi-e frica cand ma inghesuie altii si merg defensiv. Insa, cu ajutorul unui om drag mult mai experimentat, merg, depasesc, invat. Mi-as dori sa existe pentru toti soferii (sau pilotii) un curs, o scoala, un prieten, in fine, cineva care sa-i invete cum se merge la drum lung, in ce conditii, pe ce trase se pot deplasa in siguranta. Majoritatea accidentelor se produc din cauza celor fara experienta. Necazul e ca nu realizeaza lipsa de indemanare, de cunostinte, de relflexe, tind sa se creada zmei si se trezesc in situatii imposibile, din care cu greu scapa in viata, daca mai scapa. Iar motocicleta este mult mai putin iertatoare decat masina, unde de bine de rau te mai protejeaza fierul, centura, air-bag-ul.
Dragii mei, fie-va frica la fiecare drum, aveti rabdare cu voi si pentru voi si tineti minte cat de oameni (supusi greselii) suntem cu totii! Nu vrea sa mai pierd pe nimeni drag din cauza unei prostii de moment…

Mai departe

Barcelona superba, Gaudi taie respiratia, Rossi la fel, urmeaza Tangocamp Grecia. Cand am timp sa respir, va povestesc mai multe. Si poze, da, si poze...