Sah - Marin Sorescu

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
-O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
-Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida.

P.S. Mi-am reamintit acest poet citind ici si colo pe net, din blog in blog. Multumesc, Shalimar!

Vesti multe, bune si frumoase

Am fost certati ca am lipsit (nemotivat), si ca am fugit in lume odata cu ultimii fulgi. Am promis ca dam motivatie absentei si ca motivatia e frumoasa si buna.

In ordine cronologica a faptelor ce se vor intampla, iata evenimentele a caror organizare ne-a rapit timpul:

1. Vineri, 3 aprilie 2009, Primaria sector 2, orele 13:00, intrarea dinspre magazinul Bucur Obor: Casatorie civila.
- seara, il bem pe numitul Costele cu dubla ocazie a zicerii “marelui DA” si a aniversarii nasterii domniei sale. La Preoteasa, terasa de vara, dupa orele 21:00, tinuta casual = blugi

2. Duminica, 5 iulie 2009, Biserica Sf. Silvestru, orele 15:00: Cununie religoasa.
- felicitarile, masa si dansul la Club Diesel, incepand cu orele 17:30

(Ei, suntem iertati pentru absenta?)

Cand vine primavara...

"Cand vine primavara aleg firele cele mai pline de seva ale vietii si le impletesc in alb si rosu sa ti le dau in dar, prinse la reverul hainei, in dreptul inimii, sa o resuscitez nitel dupa iarna aspra ce a tesit sentimentele din cauza racelii stranse intre noi.
Cand vine primavara aleg acele stari ce inseamna iubire navalnica, pasiune arzatoare, puritate deplina si iertare si le rasucesc gingas cu vorbe ce suna a descantec,invocatie pentru un anotimp nou al tolerantei si intelepciunii depline,mai adaug putina nebunie si un strop de iluzie si le mangai cu gandurile mele de bine pentru cei dragi.
Cand vine primavara deschid larg ferestrele sufletului sa intre aer proaspat, primenesc sperantele, alung nelinistile si astept prieteni dragi sa vina sa aduca flori proaspete in vazele delicate ale sufletului meu.
Cand vine primavara incep sa visez, sa pasesc printre nori, sa alerg dupa fluturi, sa culeg roua din iarba, sa fac coronite de flori, sa rasucesc dragoste si vorbe bune si sa le agat apoi sub forma de martisor celor dragi, ca simbol al perenitatii, trainiciei si sperantei de bine.
Cand vine primavara uit cine sunt, cati ani am si ce se cade sa fac si las frau liber gandurilor pentru ca fiecare primavara trebuie sa aduca putin neprevazut si necunoascut in viata noastra.
Cand vine primavara vreau ca viata noastra sa nu semene cu un perete alb, imaculat prin lipsa sentimentelor sau trairilor speciale si pun ceva din nebunia culorilor spectacolului vietii si al campului sub forma unor miniaturi delicate, prinse cu snurulete copilaresti in alb si rosu, pe care oamenii le numesc martisoare pentru ca celelalte cuvinte ce inseamna pretuire si daruire au fost luate din dictionar si nu mai au cum sa arate celor dragi ce simt pentru ei.
Cand vine primavara sunt ghiocel, fluture, floare, cosar si gargarita,scoica si inima pentru ca astfel ma vei putea pastra mai mult in causul palmei cand ma vei scoate de la rever pana la anu."

Multumim, Daniela.

Stelele secolului 21

Sambata trecuta am participat la un eveniment extraordinar: spectacolul „Stelele secolului 21”.
Pe langa o sala arhiplina, pe langa partiturile extrem de variate (de la clasici pana la Radiohead) si coregrafiile diverse, ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost excelenta performerilor in sine.
Toti 12 sunt balerini de exceptie. Prim-balerini ai scenelor pe care joaca, multiplu laureati la concursurile de profil, frumosi si dedicati. Toti 12 au demonstrat o gratie si o frumusete deosebite. Simplitatea, fluiditatea fiecarui gest ascunde, o stiu prea bine, multi ani de munca, de exercitiu greu, de frustrari si travalii. Probabil viata lor privata are de suferit. Probabil alte studii ale lor sunt putine. Probabil, daca ii scoti din lumea aceea sunt redusi la mai putin decat suntem noi, oamenii obisnuiti, in viata de zi cu zi.
Dar cati dintre noi au avut vointa, daruirea, forta si inzestrarea pentru a realiza maximum intr-un domeniu, oricare ar fi acela? Va spun eu: nici unul, pentru ca, daca ar fi fost asa, n-am mai fi fost oamenii de zi cu zi, ci “Stelele …. Secolului 21”.

Ii admir, ma infior de munca titanica pe care au depus-o, si aplaud 20 de minute, pana ma dor bratele, mi se inrosesc palmele, pentru ca atat pot eu sa le dau. Si le dau din tot sufletul rasplata pentru ca exista.

O remarca personala: in continuare, scoala de balet ruseasca ramane cea mai grozava, cu o amprenta puternica ce se vede de la prima miscare, si care infioara fara drept de replica fie ca este vorba despre balet clasic sau modern…

Iata cateva imagini aparute in comunicatul de presa. Bucurati-va de ele (fotografierea a fost interzisa in timpul spectacolului, de aceea Costele s-a bucurat si el live alaturi de mine, fara sa mai vada evenimentul, ca de atatea alte dati, doar prin obiectivul aparatului….)

Indrazniti !

Domnisoara de smantana - Nina Cassian

Doamnisoara de smantana
nu e chiar asa batrana.
Noua ani sa aiba. Poate
Noua ani si jumatate.
Si-i un fel de neam, pe scurt,
cu Printesa de Iaurt.

O zorea cu fusta-albastra,
cea mai 'nalta floare-n glastra,
baga capul pe fereastra:
"Unde-i domnisoara noastra?"
Un' sa fie?
Doar se stie:
Cu oglinda, nas in nas,
sta de vorba de vreun ceas:

"Nu-i asa ca sunt frumoasa,
oglinjoara mea?
Am rochita de matasa,
oglinjoara mea.
Par balai, albastri ochi,
oglinjoara mea.
Sa nu-mi fie de deochi, oglinjoara mea!"

Domnisoara de smantana
orice treaba o amana.
Nu poate sa faca treaba:
cand sa ia matura-n mana,
matura din mana-i scapa.
De faras nu vrea sa stie,
si nici de bucatarie,
ca miroase tare-a ceapa;
iar de teama ca se-nteapa,
acul nu poate sa-l tie.
"Ah, ah, ah si vai, vai, vai
Ah, ma-ntepi! Si vai, ma tai!
Nu mai vreau!
Prea e greu!
Of si au!
Aoleu!
Nu-i asa c-arat cam prost,
oglinojoara mea?
Parca nu sunt cum am fost,
oglinjoara mea.
Buclele mi s-au lasat,
oglinjoara mea.
Prea am multe de-nvatat,
oglinjoara mea!
Ah, ah, ah, valeu, valeu,
of - si alte interjectii!
Totutl e atat de greu
si-am atat de mulgte lectii!"

Domnisoara de smantana
nu e chiar asa batrana,
dar se teme
de-orice vreme.
Foarte rar o vezi pe-afara.
Cand e timp de primavara,
nu mai iese, c-o imbata
adierea-nmiresmata.
Vara, iar, ca e prea cald,
tocu-i intra in asfalt.
Toamna, iarasi, ca pe ploaie
buclele sa nu se-nmoaie.
Iarna - brrr! Sa nu-i inghete
nasul carn, o frumusete!
Ploaie, soare, nea sau vant,
toate-s rele-ntr-un cuvant!

Domnisoara de smantana
plange-ntreaga saptamana:
"Nu mai pot de oboseala!
Toata ziua merg la scoala."

Da-ntr-o zi s-a intamplat
un lucru neasteptat.
Tot zoreaua cea albastra,
cea mai 'nalta floare-n glastra,
vara capul pe fereastra:
"Unde-i domnisoara noastra?"

Un' sa fie?
Nu se stie.
In odaie, iaca, nu-i.
Nici in baie, iaca, nu-i.
Nici oglinda nu-i in cui.
Unde-i?
Iaca-am sa va spui.

Ieri cam pe la noua - poate
pe la noua jumatate,
domnisoara de smantana,
neam apropiat, pe scurt,
cu Printesa de Iaurt,
a luat oglinda-n mana
si s-a strecurat frumos
intr-un vas de sticla, gros,
si-a mai asezat pe el
si un fel de servetel,
sa n-o ploua, sa n-o ninga,
fir de praf sa n-o atinga,
si sa nu-i ceara ceva
niciodata, nimenea:
nici la scoala sa nu mearga,
nici tabla sa nu o stearga,
nici sa cante-n cor si nici
sa-i ajute pe cei mici;
mamei, nici atat. Sa-si crute
mult gingasele-i manute,
sa-si priveasca in oglinda
mutrisoara suferinda,
vorba ceea, sa ramana
domnisoara de smantana.

Dar s-a intamplat asa:
mata moale si tarcata
a dat buzna peste ea
si-a mancat-o toata, toata!

... Nu ma credeti? Nu-i nimic.
Intrebati-l pe pisic.

Dar la botez

Pana vine Costele cu pozele de la sindrofie, io v-am prelucrat un mic colaj.

El reprezinta povestea darului pentru micul Spiridon, de la faza de "materie bruta", pana la cea de "produs finit".

Trebuie sa mentionez ca am avut niste ajutoare extrem de importante, pe faze de executie:

1. Alegerea metrajelor si a dantelelor - Pitzirica

2. Descoaserea kilometrilor de insailatura - Pitzirica si Felix

3. Tot procesul tehnologic a fost facilitat si ajutat de enorma contributie a lui Costele, care a dormit cu brio langa mine nopti la rand, lasandu-mi astfel deplina libertate de creatie :))))

Sanatate si voiosie micului print, ca si voua, dragilor!