duminică, 16 martie 2008

Mai mic sau mai mare?????

Mă lupt cu draga mea motocicletă. Şi constat că mi-e frică de ea. Ca atare, în afară de exerciţiile de acomodare cu „monstruozitatea sa”, pe care le fac in poligon, o să ies pe stradă... cu un tricker.

L-am găsit. E frumuşel, mic şi atât cât trebuie de nervos. Uşor, categoria pană, exact ce-mi trebuie pentru „minunatul” trafic din Bucureştiul nostru iubit. Peste două săptămâni o să-l am, şi o să pot să încep să „mă dau” la modul serios, de câte ori pe zi va fi loc de asta. Iar Fazerul... ei bine, rămâne de vazut cum va fi relaţia noastră la sfârşitul săptămânii viitoare. Sper să ne împrietenim. N-am de gând să-l dau, fie şi pentru simplul motiv că nu mai vreau să fiu pasager în lungile drumuri pe care le vom face peste vară. Apropo, nu mai plecăm la drumul combinat Muggelo cu Catalunia. Merem doar la Catalunia, cu avionul, cu conserva. Din păcate, restricţiile job-urilor şi-au spus cuvântul: a trebuit să alegem unele ieşiri în favoarea altora. Într-un fel, nu-mi pare rău, pentru că vroiam din tot sufletul să merg pe motorul meu şi acum sunt mai convinsă decât în iarnă că n-aş fi făcut faţă. În schimb, primesc un tricker, o excursie scurtă în iunie în Grecia şi una la Misano în august, combinată cu câteva zile de plajă pe coasta dalmată. Poate în oraşul acela cu nume jenant? Ei, mai e timp până atunci.

Între timp, mă dau în poligon cu Diversiunea ( pe care cu onor am tăvălit-o la prima ieşire). Fiecare motoretă am pus-o jos la primul contact cu ea, n-am iertat-o pe nici una până acum. De asta nici nu vreau să scot Fazerul pe stradă. Mi-e frică de „Gigi” din trafic.

Un amic m-a testat întrebându-mă dacă nu vreau să-i încerc Hondiţa. Hornet, frumuşică, nu pare grea şi nici foarte rigidă. Am scăpat elegant pretextând că n-am casca mea şi că nu pun alta în cap, din principiu. Adevărul e că nu m-aş fi urcat pe ea nici dacă aveam armură. Mi-e frică de trafic. De fapt, mi-e frică de repercursiunile pe care orice bâlbă pe motor le poate aduce atunci când eşti „zmeu” pe stradă.

Ei, şi când am început să trag de bătrâna doamnă a fost la fel. Cu timpul, am evoluat. O sa fie bine, ştiu eu. Aştept cu interes sfârşitul săptămânii viitoare, şi apoi începutul lui aprilie: o sa am trickerul şi atunci să vezi zbârnâială prin oraş!

Niciun comentariu:

A fost odata ca niciodata...

... o fata. Care s-a sucit, s-a invartit, si dupa ce s-a uitat luuung in stanga, luuung in dreapta, si mai luuuuung inapoi, a decis ca, pen...