Long way up... just started!!!!

Nu m-am putut abtine, suna prea bine in engleza, asa ca acest titlul ramane in ne-romana.
Deci, Costele e pe drum. Marea expeditie a inceput.
Pana revine cu documentare serioasa, va dau eu o scurta privire aruncata cu coada ochiului:


Asta e calutul, incarcat pana peste urechi (mmm, mi-a luat sacul de bagaje, dar fie, odata se pleaca la Nordkapp!).



Accesorii... necesare ;)


Kilometrajul la plecare...



Cavalerul meu in armura stralucitoare, gata de plecare la razboi...

Drum bun dragilor, asfalt uscat si fara incidente! Fie-va drumul usor, cu oameni buni si povesti frumoase de adus acasa!


P.S. Asara erau deja la Dresda, azi urmeaza Copenhaga ca punct de odihna.

Si daca e adevarat?

In general nu cred toate reportajele de pe net. In general ma indoiesc de gigantul "National Geografic" de la Sasketchuan, de "sirenele adevarate" si de alte facaturi la fel de dubioase. Dar asta... pe langa socant, are toate sansele fie adevarat. Am fost acolo. I-am vazut. Am trait printre ei.

Si desi nu pot va scriu, desi ma doare sufletul si nu vreau sa vorbesc cu nimeni, o vreme, asta totusi trebuie spus.



Ganditi-va si voi...

Impresii... artistice

De atatea evenimente unul peste celalalt, nici nu mai apuc sa povestesc pe unde am fost si ce-am mai vazut. Noroc cu altii mai putin ocupati, ca mi-aduc si eu aminte ce-am mai facut.

Am fost la spectacol. Ala, Tango Seducction. Sincer? Nu m-a dat pe spate. Mi-ar fi placut mult mai mult un spectacol de tango argentinian. Cred ca ma asteptam sa vad un soi de Cità. Greseala mea, ca n-am avut rabdare sa citesc toata povestea inainte (mai stiti ca am avut link in stanga, chiar deasupra afisului? Aia poveste). Am citit-o in timp ce ma plictiseam in sala, din programul spectacolului, si abia atunci am inteles ce se intampla acolo.
Am priceput ca asteptarile mele erau gresite. Eu credeam c-o sa vad improvizatie, dar Gustavo Russo, creatorul, a inscenat coregrafii. Da, coregrafii. Si a combinat (scrie negru pe alb, ma rog, rosu pe negru :P ) tango argentinian cu balet clasic si contemporan.

De aici toata nebunia aia pe Carmina Burana (da, partea a doua a continut mult Piazzola, si Carmina Burana). Dar, daca mi-am batut capul sa pricep, am vazut ca e un spectacol care vrea sa popularizeze tango-ul prin alte mijloace artistice decat cele proprii. Si mai cred ca exact asta e efectul cautat: publicul sa descopere un dans incitant, fascinant, complex si complicat, care nu e la indemana oricui, sa fie atras si totusi nu prea mult. Fascinatie si mister. Tango :)

Cantacioasa, insa, m-a dezamagit total. Actrita la origine, n-a fost ajutata nici de sunetist, adesea inflexiunile ei, atatea cate avea, pierzandu-se in bogatia bandoneonului. Iar dupa ce am ascultat-o pe Anca Parghel rupandu-si Malena din suflet, imi pare rau, dar nu mai sunt multi cei care sa ma multumeasca pe aceasta partitura. Si nici celelalte doua melodii nu m-au convis ca am fost subiectiva prima data...

In rest, as fi dansat pe muzica orchestrei de tango, mult, mult, mult. Chitara electrica Gibson de langa bandoneon, calda si grava, completa minunat ansamblul.

Pentru curiosi, iata programul, asa cum l-am obtinut in varianta tiparita. (banuiala mea e ca spectacolul a fost ajustat “pe ici, pe colo, prin partile esentiale”, pentru ca n-am reusit sa identific cuplul care mi-a placut, si pentru ca am auzit cantacioasa cu trei partituri, iar in program n-am vazut decat doua... )

Dansatori:

Gustavo Russo – Samantha Garcia
Omar Cacerez – Vidala Barboza
Ariel Perez – Sabrina de Grandis
Esther Garabali – Fernando Rodriguez
Carlos Terraza – Natalia Morales
Martin Epherra – Soledad Fernandez

(io am numarat numai cinci cupluri... dar poate am gresit)

Cantacioasa: Alejandra Canepa

Muzicieni:

Contrabas: Roberto Santocono
Pian: Emiliano Greco
Bandoneon: Lautaro Greco
Vioara: Lucas Ferreyra
Chitara: Alejandro Sancho

Partea I

La Cumparcita (Donato)
Negracha (O.Pugliese)
La Tablada (F.Canaro)
El Portenito (A.Villoldo)
Don Juan (E. Ponzio)
Rodriguez Pena (V.Greco)
La Viruta (V.Greco)
Asi se baila el tango (Randal)
El Entrerriano (R.Mendizabal)
Papas Calientes (Dames)
Malena (Demares – H.Manzi) A.Canepa
Nocturna (J.Plaza)
Bailonga (M.Mores)
Quejas de bandoneon (J.Filiberto)
Nochero soy (O.Herrero)
El Choclo (Villoldo)
El Huracan (Donato)
Lo que vendra (A.Piazzola)

Partea a II a

Tanguera (M.Mores)
Adios Nonino y Verano Porteno (A.Piazzola)
El Bailarin y El Tiempo I (M.Mores)
El Bailarin y El Tiempo II (Pandemonium) (Cosentino)
Los Cielos mas altos (S.Cosentino)
Bendita Buenos Aires (F.Marzan)
La Yumba (O.Pugliese)
Gallo Ciego (A.Bardi)
Libertango (A.Piazzola)
Carmina Burana (C.Orff) – asta nu-i tango, nu innebuniti netu' si playlist-urile :P
Preludio para el ano 3001 (A.Piazzola) A.Canepa
Tangata del alba (A.Piazzola)
Zita (A.Piazzola)

Trebuie insa sa recunosc ca in afara de Cumparcita, Malena si El Choclo, io am crezut ca e numai Piazzola. M-am inselat amarnic, sau mint ei :D

Cam astea au fost impresiile artistice, sedimentate si filtrate.

Maine, va povestesc Passion de Buena Vista. Daca nu uit. Roza... saraca... :P

Si ziua cea mare a fost!

A fost o zi frumoasa, asa cum dragul de Costele merita de ziua lui, asa cum mi-as fi dorit sa fie o astfel de zi speciala. Am primit cele mai multe si mai frumoase flori, multi trandafiri, foarte foarte multi, si am mai primit si un borcan de gogosari in otet! (pentru ca am fost cuminte, am primit si reteta acestor gogosari minunati, dar asta este o poveste pentru alta data, la toamna, cand vom procesa gogosari, castraveti si alte muraturi de sezon)




Multumim tuturor celor ce ne-au fost alaturi, fizic sau macar cu gandul.

Urmeaza, in iulie, cea mai importanta parte a ceremoniei: cununia religioasa. Va asteptam!

p.s. Fezerica a plecat :(. S-a dus la o prietena, care se impaca tare bine cu el. Ma bucur ca nu a incaput pe mainile unui pusti nevricos, si ca va face multi alti kilometri in buna stare de aici incolo.

Sah - Marin Sorescu

Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră.
Eu înaintez cu un vis,
El mi-l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combinaţie strălucită
Şi-i câştig o zi neagră.
El mută o nenorocire
Şi mă ameninţă cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în faţă o carte
Şi-l silesc să se retragă.
Îi mai câştig câteva piese,
Dar uite, jumătate din viaţa mea
E scoasă pe margine.
-O să-ţi dau şah şi pierzi optimismul,
Îmi spune el.
-Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu soţia, copiii,
Soarele, luna şi ceilalţi chibiţi
Tremură pentru orice mişcare a mea.

Eu îmi aprind o ţigară
Şi continui partida.

P.S. Mi-am reamintit acest poet citind ici si colo pe net, din blog in blog. Multumesc, Shalimar!

Vesti multe, bune si frumoase

Am fost certati ca am lipsit (nemotivat), si ca am fugit in lume odata cu ultimii fulgi. Am promis ca dam motivatie absentei si ca motivatia e frumoasa si buna.

In ordine cronologica a faptelor ce se vor intampla, iata evenimentele a caror organizare ne-a rapit timpul:

1. Vineri, 3 aprilie 2009, Primaria sector 2, orele 13:00, intrarea dinspre magazinul Bucur Obor: Casatorie civila.
- seara, il bem pe numitul Costele cu dubla ocazie a zicerii “marelui DA” si a aniversarii nasterii domniei sale. La Preoteasa, terasa de vara, dupa orele 21:00, tinuta casual = blugi

2. Duminica, 5 iulie 2009, Biserica Sf. Silvestru, orele 15:00: Cununie religoasa.
- felicitarile, masa si dansul la Club Diesel, incepand cu orele 17:30

(Ei, suntem iertati pentru absenta?)

Cand vine primavara...

"Cand vine primavara aleg firele cele mai pline de seva ale vietii si le impletesc in alb si rosu sa ti le dau in dar, prinse la reverul hainei, in dreptul inimii, sa o resuscitez nitel dupa iarna aspra ce a tesit sentimentele din cauza racelii stranse intre noi.
Cand vine primavara aleg acele stari ce inseamna iubire navalnica, pasiune arzatoare, puritate deplina si iertare si le rasucesc gingas cu vorbe ce suna a descantec,invocatie pentru un anotimp nou al tolerantei si intelepciunii depline,mai adaug putina nebunie si un strop de iluzie si le mangai cu gandurile mele de bine pentru cei dragi.
Cand vine primavara deschid larg ferestrele sufletului sa intre aer proaspat, primenesc sperantele, alung nelinistile si astept prieteni dragi sa vina sa aduca flori proaspete in vazele delicate ale sufletului meu.
Cand vine primavara incep sa visez, sa pasesc printre nori, sa alerg dupa fluturi, sa culeg roua din iarba, sa fac coronite de flori, sa rasucesc dragoste si vorbe bune si sa le agat apoi sub forma de martisor celor dragi, ca simbol al perenitatii, trainiciei si sperantei de bine.
Cand vine primavara uit cine sunt, cati ani am si ce se cade sa fac si las frau liber gandurilor pentru ca fiecare primavara trebuie sa aduca putin neprevazut si necunoascut in viata noastra.
Cand vine primavara vreau ca viata noastra sa nu semene cu un perete alb, imaculat prin lipsa sentimentelor sau trairilor speciale si pun ceva din nebunia culorilor spectacolului vietii si al campului sub forma unor miniaturi delicate, prinse cu snurulete copilaresti in alb si rosu, pe care oamenii le numesc martisoare pentru ca celelalte cuvinte ce inseamna pretuire si daruire au fost luate din dictionar si nu mai au cum sa arate celor dragi ce simt pentru ei.
Cand vine primavara sunt ghiocel, fluture, floare, cosar si gargarita,scoica si inima pentru ca astfel ma vei putea pastra mai mult in causul palmei cand ma vei scoate de la rever pana la anu."

Multumim, Daniela.