Mi-am retrăit toată copilăria atunci când un prieten mi-a adus un cub Rubik. Şi, ca un prieten foarte bun ce se află, nu s-a mulţumit cu ceea ce îl rugasem şi mi-a adus un bonus: cub Rubik cu patru rânduri. De două săptămâni muncesc sa-l rezolv. Ba nu, de trei. Cu toate instrucţiunile din bookletul ataşat, n-am reuşit. M‑am apucat de săpături pe net. Am gasit informaţia. Am compilat (a se citi frecat stanga-dreapta-sus-jos-faţă-spate până la halucinaţie) diverse metode si am izbândit: am rezolvat puzzle-ul!
Un coleg ma tachinează cu puştoaica de pe youtube, în vârstă de trei ani, care rezolvă cubul clasic în două minute….
Mama imi povesteşte că atunci când am întâlnit pentru prima oară acest joc, nu m-a mai putut dezlipi de el până nu mi s-a făcut literalmente rău: greaţă, vărsături …. Şi aveam în jur de 10 ani. Eu imi amintesc doar cum ne luptam, eu şi tata, să rezolvăm ecuaţia. Pe mine mă învăţase cineva câteva mişcări, dar din nefericire nu avusesem decât o jumătate de zi pentru învăţătură la dispoziţie… şi finalul nu-l reţinusem bine. Oftica era foarte mare: ştiam că se poate rezolva, dar eu nu reuşeam să mai nimeresc combinaţia câştigătoare. Cred că atunci am realizat prima data frumuseţea şi vastitatea matematicii. Tatăl meu, un tip deştept şi încăpăţânat, matematician amator de mare clasă, a plecat într-o delegaţie de trei zile, iar când a revenit a adus cu sine şi soluţia finalului.
Am învăţat‑o, şi apoi ani de zile cubul mi-a fost tovarăş nedespărţit. Născoceam noi aranjamente ale feţelor, jocuri complexe de culori şi aşezare.
O soluţie pe care n-am mai întâlnit-o, de atunci. Sunt în posesia unei soluţii unice. Ceea ce mă supără acum este faptul că ani de zile m-am îndoit de tatăl meu. Numai acum, printr-o pură întâmplare, am constat că soluţia lui a fost gândită, calculată, de către el. Există multe alte soluţii poate mai bune, mai eficiente, mai rapide, dar aceasta este soluţia pe care mi-a lăsat-o el.
Şi, ca un memento al naturii umane, veşnic nemulţumită, acum că am rezolvat cubul cu patru rânduri, îmi doresc să‑l am pe cel cu cinci…. Oare de ce nu doresc un cub cu două rânduri?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu