Revăd poze din Cuba dragă mie, şi mă cuprinde nostalgia excursiei la Buenos Aires. Deocamdata, există un plan ipotetic şi îndepărtat pentru a ajunge din nou peste ocean, cu destinaţia Argentina. Acest proiect depinde de atât de multe variabile…. încât prefer pentru moment să nu mă gândesc prea mult la el. Prieteni dragi sunt acum acolo, în ţinutul magic al tango-ului, în estuarul lui Rio de la Plata, la leagănul acestui dans greu, sufocant, pătimaş ce m-a prins de multă vreme în mreje şi nu vrea să-mi mai dea drumul.
Mi-e dor fizic de locurile pe care nu le-am vazut niciodată. Mi-e dor de practici, mi-e dor de milongi, de sălile de curs, de argentinieni, de case, de străzi, de dansatorii profesionişti esclusivişti, mândri, aroganţi, frumoşi.
Vreau să re-(re-???? de unde “re” când n-am călcat vreodată pe acolo?)văd BA, vreau să respir aerul bun, vreau să dorm toată ziua şi să fac ochi abea sprea seară, când se animează locantele, vreau să mănânc faimoasa vită argentiniană, să port după-amiaza rochiile obosite de practică şi seară să strălucesc în rochia pentru milonga, precum Cenuşăreasa la bal….Mi-e dor de Jorge Luis Borges cu ale lui patimi... mi-e dor de Macondo, mi-e dor de povestaş, mi-e dor...
Vreau la Iguasu, cascada alba nascută din lacrimile nu ştiu cărei fecioare guarani …
Atât de multe amintiri mă leagă de acel tărâm, încât înţeleg de ce 5:45 a fost uimit de cât de acasă a fost acolo… Pe măsură ce merg mai adânc în depozitul memoriei, descopăr noi şi noi amintiri-despre-un-loc-în-care-n-am-fost, atât de multe încât încep să mă îndoiesc de coincidenţe. Tango-ul a intrat în viaţa mea într-o perioadă grea, încă una, iar dacă încep să gândesc, m-am întors mereu către ceva din acel tărâm fermecat, îndepărtat, poetic, magic, dulce, drag, necunoscut, familiar…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu