vineri, 26 decembrie 2008

E vremea....

...zilelor senine, zile de poveste, zile linistite, calde si bune, zile cu familia, zile cu prietenii, zile de vacanta.

E Craciunul, curand e Anul Nou, trecem in alt an, mai facem un bilant, mai tragem o linie.
Mai socotim ce-am facut, adunam ce mai vrem, scadem ce-am realizat, ne bucura inmultirile si ne mahnesc scaderile.


Fiecare an e la fel si fiecare an e diferit. Fiecare Pom de Craciun e acelasi simbol si totusi e unic. Sarbatoarea incepe in copilarie, inca de cand nu pricem ce ni se intampla, si o ducem cu noi, crescand an de an, respectand traditii cateodata necunoscute, prin viata, pana la sfarsit, lasand-o la randul nostru mostenire celor ce ne urmeaza.


Acum ne amintim (in floarea varstei fiind) ce cozonaci facea bunica. Noua inca ne mai face mama, si se bucura de el cei mici, cei care acum aduna cristalele de suflet pentru a le desface peste douazeci de ani, cand noi vom pregati cozonacii pentru alta serie de pitici.

Ninge sau nu, e vremea povesilor la gura sobei, e vremea recapitularilor, e vremea de pace si poveste. (e si vreme de planuri pentru anul ce urmeaza, tot acum).

Mi-e dor de anii ce vor urma, ma bucur de anii ce au trecut.




Multumesc, mama, multumesc, tata...

Craciun fericit, noua, tuturor!












Niciun comentariu:

A fost odata ca niciodata...

... o fata. Care s-a sucit, s-a invartit, si dupa ce s-a uitat luuung in stanga, luuung in dreapta, si mai luuuuung inapoi, a decis ca, pen...