A apărut o eroare în acest obiect gadget

vineri, 5 decembrie 2008

Practica ... versus milonga


Exista de mult discutii despre cum si in ce fel este eticheta de milonga. Care este sensul de dans, de ce nu trebuie folosit un parfum strident, cu cine dansezi Cumparsita si altele. Sunt posturi, comentarii, articole, pareri, dezbateri si opinii o gramada. Numai cine nu vrea nu gaseste. Bine, recunosc, marea majoritate nu sunt in limba noastra, dar nici comunitatea de tango de pe la noi nu este atat de mare, si nici atat de experimentata.
De o vreme incoace, am inceput sa iesim in lume. Multi dintre noi au ajuns, chiar de mai multe ori, la Mecca tango-ului, la Buenos Aires, La Plata. Au vazut milongi, practici si lectii pe continentul acesta si pe celalalt.
Cat despre mine, n-am ajuns chiar in atatea locuri, dar ieri, pentru prima data, am vazut in Bucuresti o practica ce a aratat ca o practica. Chiar daca unii au fost de parere ca nici la "Mecca" pratica nu e altceva decat o milonga mai relaxata (din punct de vedere al etichetei stricte despre care am auzit cu totii - imi amintesc chiar polemici grozave de pe malurile Dambovitei in care s-au adus acuze cum ca "milonga adevarata nu e doar spatiul in care se danseaza tango pe muzica tango, ci toata filosofia si eticheta aferente").
Personal, eu cred ca practica este spatiul cu o muzica ritmata (cred ca poti dansa tango pe orice are un ritm clar si egal, fie el in masura 2/4, 3/4 sau 4/4), nu prea tare, care se intampla ideal dupa o lectie, in care te joci cu variantele pe care le permite ce ai invatat la lectia respectiva, in care te opresti si comunici cu partenerul, in care clarifici dilemele de greutate si de axa, in care sedimentezi ce ai invatat si experimentezi eventual variatiuni pe tema data.
A fost nevoie de profesori straini, care au venit ca orice elev la lectie, care au ramas la practica, care s-au ridicat de pe podea (stateau pe jos, simplu, fara fasoane, cu o bucurie evidenta pentru tinerii care se straduiesc sa predea si sa invete tango) si au inceput sa exerseze intr-o parte ce se facuse la lectie, timp de cateva ore, cat a durat practica respectiva. N-au zis nimic nimanui, nu au criticat nimic, din contra, au avut numai cuvinte de lauda, de incurajare si de apreciere, iar singura lectie pe care au dat-o a fost cea a exemplului personal. Cine a avut ochi de vazut si minte de inteles, a urmat exemplul. M-as bucura sa se repete si cand ei nu vor mai fi aici. (zmeii au ramas pe ring, chiar bucurosi ca-si pot demonstra "maretele" talente in pace, fara "incepatori incurcaciosi" printre picioare).


Multumesc, Murat. Multumesc, Michelle. Pe ai nostri nu-i numesc, sa nu se inteleaga gresit ca fac partizanat. (singurul meu partizanat este de partea dansului, de partea bunului simt, de partea omeniei si intelegerii...), dar le multumesc si lor, pentru ca sunt.




Trimiteți un comentariu