Cele mai....

...grozave madarine din viata mea au fost furate.

Sa ma explic: imi plac citricele. Imi plac portocalele si mandarinele dulci si parfumate, nu acriturile pe jumatate putrezite pe care le gasim cel mai adesea la supermarket. Portocalele de Cuba, mici, maro cu verde, de nu dai doi bani pe ele, ce dau un suc dulce si gros de parca e nectar. Mandarinele coapte, lucioase, aromitoare, ce se topesc in gura.

Ei bine, "cele mai nemaipomente" mandarine pe care le-am mancat vreodata au fost furate. Furate din copac, de pe plantatie. Erau atat de coapte, incat jumatate din coaja ramanea in copac. Le-am furat cu japca. Am facut tricoul punga, strans in centura, si in cinci minute adunasem o poala. Prima a fost divina. A doua la fel. Si restul, pana la sfarsit. Sucul lor dulce se scurgea parfumat si cald (era putin dupa apusul soarelui), pulpa lor avea o consistenta suava si molateca ce incita cu totul si cu totul alte pofte....

Am revenit a doua seara, si am luat mai multe. Am mancat mandarine dimineata, la pranz si seara, si pentru prima data, am avut destule citrice bune, dulci, divine.

Am cunoscut Raiul mandarinelor. E o plantatie mica, undeva, pe taramul de basm suprarealist al Spaniei. Spania lui Dali, Spania lui Gaudi, Spania calda, primitoare, Spania maura, catolica, neinduratoare. Spania cu cele mai dulci si mai parfumate mandarine, pe o plantatie mica si prafuita, undeva la marginea unui drum.

Spania...