luni, 10 noiembrie 2008

Rumba...

Prima dată am întâlnit-o la cursuri, prezentată ca o specialitate exotică. N-am înţeles nimic. Profesorii ne arătau mereu o secvenţă oarecare, seacă, stereotipă, ce nu se lega de nimic şi n-avea nici un înţeles.
Am auzit apoi muzica. Ritmuri adânci, răscolitoare, care chemau la .... ceva îndepărtat, nedesluşit, aţâtător.
Am ajuns apoi în Cuba. Cuba calda, Cuba îndepartată, Cuba lui Fidel, misterioasă şi fermecătoare, leagănul salsei, salsa care este copilul son-ului. Son cubano venit din rumba. Aaaaa, da, vă povestesc despre rumba. Rumba cubana, nu denaturarea din dans sportiv. Expresia Santeria, dansul Orishas, explozie de culoare, sunet, sexualitate.
În fiecare sâmbătă după-masa, la El Gran Palenque, veneau preoţii Santera. Forţa brută, primitivă pe care o emanau e indescriptibilă. O putere hipnotică, chemând comunitatea să se adune la rumba, cu congile. Palmele lor mari, cu degete puternice ce fac să rezoneze orice bucată de lemn. Sunetul constant al clavelor rumba: pa. pa. pa-u-papa.
Cine sunt Orishas? Ei sunt emisarii lui Olodumare/Zeul suprem. Ei sunt stăpânii forţelor naturii şi ai eforturilor omenirii. Se recunosc între ei şi sunt recunoscuţi prin numărul şi culoarea specifică, fiecare are o mâncare favorită şi alte lucruri pe care le place sa le primească ca ofrandă. Astfel le putem dărui ceea ce îşi doresc într-un mod acceptabil, astfel încât să recunoasca darul şi să ne poată veni in ajutor. Conga cheamă Orisha.
Primul intră în scenă Rastaman: negru/galben/verde/rosu sunt culorile sale. El este mesagerul, vestitorul, deschizătorul de drumuri. Sunet/muzica/culoare/mişcare.
Intai vine Iemanjá: albastru profund, regina mărilor şi mama tuturor. Serioasă, demnă, mama cu copii nenumaraţi.
Urmeaza Ochun: tânără femeie, veselă şi jucauşă, pusă pe şótii şi glume. Galben strălucitor şi auriu sunt culorile ei, vârtej de lumină ce-ţi ia ochii. Simbolul căsătoriei şi al fertilităţii, supărarea ei nu e niciodată prea adâncă.
Vine apoi Shango: roşu, mândru, războinic. Primitiv, ameninţător, tăvălug orb şi nesimţitor al războiului, n-are milă, înţelegere, răbdare.
Obatalá. Spiritul superior. Tatăl tuturor orisha şi al oamenilor. Rece şi mândră instanţă supremă. Alb.
Oameni în rumba. Femei care cheamă. Barbaţi ce le urmaresc. Copii care cresc, devin adulţi, bătrâni ce-şi amintesc ce-au fost şi care vor sa arate că încă mai sunt.Cuba. Amestec de Africă neagră, creştinism spaniol şi spirit străvechi al Americii. Stranie şi înfricoşătoare, caldă şi familiară precum casa vecinilor.
Rumba......




P.S. Poze by Costele

3 comentarii:

Cubanito spunea...

El Gran Palenque.... Ce amintiri frumoase, pline de sentiment! O acoperire foarte interesanta a subiectului "Rumba" care este inca nepatruns in cultura dansatorului european de dansuri Caraibiene. Dar...daca te prinde vraja acestui dans... ramai marcat pe viata... Aguaaaaa!

RoxanaTudor spunea...

Ramane stranie si puternica, totusi misterioasa rumba.... Eu raman la parerea mea, ca e chestie de culoare ;))))

Costele spunea...

cu siguranta o chestiune de culoare,
te nasti cu rumba sau nu, iti ramane numai sa o admiri daca ai pigment mai putzin din nastere :D
pa pa pa-u-pa-pa ;)
aguaaaaaaaaaaa !!!

A fost odata ca niciodata...

... o fata. Care s-a sucit, s-a invartit, si dupa ce s-a uitat luuung in stanga, luuung in dreapta, si mai luuuuung inapoi, a decis ca, pen...