A apărut o eroare în acest obiect gadget

duminică, 23 noiembrie 2008

Prietenului Boby...



”Toamna - ploaie, vint, noroi. Nimic nu poate fi mai sumbru decat acest anotimp rece, cu ploile lui nesfirsite. Si daca toamna [...].”

Asa incepea postul prietenului Boby despre depresiile de toamna, care m-a facut sa-mi aduc aminte de o frumoasa poezie scrisa de al meu frate intr-o toamna pe vremea cand era soldat (1987). Apoi, intr-o iarna cu nametii pana la geam (1991), in cabana Piatra Arsa, cu un vin fiert, o chitara si impreuna cu alti doi prieteni, Budu si Catalin, am reusit sa compunem o melodie, foarte reusita, dupa parerea mea, pe care promit sa i-o cant cu prima ocazie si lui Boby.



"Afis zdrentuit

Ploaia ma uda,
Vantul ma bate,
Pe strada curata o lacrima-mi cade

Cainii ma latra,
Oamenii fug,
Mai am o dorinta: Sa fiu ars pe rug."


Trimiteți un comentariu